Chemarea Apostolilor pe țărmul lacului Ghenizaret rămâne una dintre cele mai luminoase pagini ale Sfintei Evanghelii. În ea se descoperă începutul lucrării Bisericii, taina misiunii creștine și răspunsul pe ca
Lângă Cruce
Pe munte, lângă Crucea Ta, Iisuse,
Cuvinte sfinte, de durere plânse,
Răzbat ca nuferi albi pe ape duse
Luminând zarea cu miresme ninse.
Tu, Doamne, dulce glas, iubire sfântă,
În nesfârșita-Ți inimii răbdare
Aștepți în ziua-naltă și adâncă
Întârziata noastră deșteptare.
Adesea uităm, Doamne-a Ta chemare,
În pași mărunți trăim cele lumești –
Și rugăciuni rostim, cu nepăsare,
Dorindu-ne să nu ne părăsești.
Împlătoșați cu-ale greșelii zale
Rugă târzie-aducem, secetoși:
De sus, din Cerul mângâierii Tale,
Trimite-o rază către păcătoși.
La Crucea Ta venim acum și plânsem
Cu pocăință pentru ce-am greșit –
Ne mântuie în ceasu-n care suntem,
Iisuse, Cel pe Cruce răstignit.



.jpg)