De mic copil, poveștile îmi desenau lumea, iar frumuseţea lor părea să curgă din gura celor mai în vârstă ca un izvor fără sfârșit. Basmele, sărbătorile, legendele erau ca niște fire de aur pe care doar Dumnezeu știe de unde și cum le țeseau. Le ascultam fascinat și, cu trecerea anilor, am început să le notez într-un caiet simplu, al cărui cotor păstrează acum povara celor 60 de ani trecuți peste el. În filele lui s-au adunat amintiri, poezii și mărunțișuri aparent irelevante, dar care pentru mine poartă sufletul copilăriei.
Lirică ortodoxă
Omagiu mamei
Trec zile și nopți stând de
veghe,
e mama, icoană-n priveghe,
În clipe sclipite de rugă,
tot mama în lacrimi asudă...
Și dorul se duce-n izvoare,
Căci sufletul mamei tresare
Sublim luminat de gându-i pios,
Litanii smerite purtate sfios...
Iar chipu-i duios se înalță
Și Cerul întreg e de față,
Să aducă cinstire doar ei,
Prin imnul sfânt al dragostei...
Privirea ei e lucire de stele,
Din picuri de soare - celeste pastele,
În ochii ei văd ochii Precistei,
Prin candela sfânt-a vieții
temei...
Postul
Prin post ne întâlnim cu Hristos,
O întrevedere de mare folos...
Sufletul liber sărut-acum Cerul,
Iar trupul senin privește misterul...
Despre post ne învață Sfinții Părinți:
Chemare avem să devenim sfinți!
Și-n suflet și-n trup vorbim cu Iisus,
Căci gândul te poartă de Sus tot mai Sus...
Și miercuri și vineri
și-oricând este post,
Biserica toate le-așază cu rost...
Iar îngerii gustă-mpreună cu noi
Savoarea postirii ce
curge-n puhoi...
În rugă și-n post pui aripi la trup,
Virtuțile vin c-albinele-n stup,
Iar sufletu-și ia lumină de Sus-
De-a pururi iubindu-L pe Domnul Iisus...
Pr. Emil Nedelea Cărămizaru



.jpg)