Cartea „Preoți ortodocși bănățeni cu Sfânta Cruce sub tricolor - Decembrie ´89”, avându‑l ca autor pe părintele Ionel Popescu, vicar eparhial al Arhiepiscopiei Timișoarei, a fost tipărită cu
Locurile unde merită să mergem
Ce merită să vezi când călătorești undeva? Şi, mai înainte, unde merită să călătoreşti?
Vreme de aproape jumătate de secol, sub comuniști, românii n-au prea avut voie să-și părăsească țara. Făceau excepție o parte dintre sportivi, corpul diplomatic, marinarii, transportatorii. Pentru alții era o loterie: puteai să primești sau (cel mai adesea) să nu primești aprobare. Am avut un cuplu de prieteni care au vrut să meargă în excursie la... Moscova; lui i s-a dat voie, ei nu! Probabil autoritățile se temeau că vor să fugă în URSS...
Invitat pe la toate congresele internaționale de cibernetică și sisteme, de semiotică și lingvistică matematică, o somitate ca profesorul Solomon Marcus ajungea rareori acolo. La congresul de la Roma, unde fusese numit chiar șef de lucrări, președintele forumului, nimeni altul decât Umberto Eco, i-a scuzat absența spunând că nu a putut veni „din motive de sănătate: e bolnav de pașaport”... La cel de la Londra, unde înscrisese câțiva discipoli, s-a acceptat, la rugămintea lui, ca aceștia să nu plătească taxa de participare (de unde lire sterline la niște tineri ai Epocii de Aur!?). „Vreau să înțelegeți”, i-a scris chairman-ul, „că aceasta este o foarte rară excepție și sper că măcar vor fi prezenți la lucrări”. Vezi să nu!
După decembrie 1989, slavă Domnului!, această realitate s-a schimbat radical. În 2019 (deci înainte de pandemie), numărul ieșirilor din țară a fost de aproape 3 milioane. O parte sunt cei care pleacă sau revin la muncă în străinătate, o parte cei pe care serviciul îi poartă peste granițe, dar cei mai mulți sunt turiști. Există, firește, destinații preferate. Cum n-avem mulți bani, pe primele locuri se situează țările din apropiere, în special cele cu litoral - Bulgaria, Grecia, Turcia -, dar se merge peste tot, inclusiv în Africa, America și Extremul Orient. La acestea se adaugă evident turismul intern, foarte frumos dezvoltat mai ales în zona pensiunilor.
Locul de vacanță ți-l alegi după diferite criterii. Dar, odată ajuns acolo, oare merită să stai tot timpul pe loc? Categoric nu, mai ales dacă ești cu mașina - dar și fără ea, pentru că soluții de deplasare se găsesc, de pildă simpaticele dolmuș-uri turcești.
Din experiență personală, nu există nici un loc în țară sau în lume care să nu aibă, la o distanță rezonabilă, unul sau mai multe muzee interesante; biserici și mănăstiri unde te poți reculege și poți să te rogi fie pentru sănătatea ta și a celor dragi, fie măcar să-ți iasă bine concediul; peisaje de vis; drumuri frumoase, numai bune de plimbare, chiar și pentru cei vârstnici sau nu foarte sportivi și/sau drumuri provocatoare, până la alpinism de performanță; săli de spectacole și concerte, festivaluri tradiționale sau moderne.
În plus, de la caz la caz, plaje (nu vă mulțumiți cu cea mai apropiată de cazare, căutați cât mai multe, inclusiv plaje sălbatice!), locuri de joacă pentru copii și nu numai, pârtii de schi, păduri, lacuri, baraje, viaducte, câte și mai câte.
Pentru a nu rata nimic - sau măcar lucrurile cele mai interesante - e bine să faceți o mică documentare prealabilă (merge și la fața locului) și când călătoriți în altă țară, chiar dacă stăpâniți bine o limbă de circulație internațională - faceți efortul să învățați câteva cuvinte în graiul local. Efharistó! Parakaló! Efectul este garantat!
Așadar, unde merită să călătorim? Oriunde! Lumea este fabuloasă!
Și ce merită să vedem? Totul sau cât mai mult!