Este vorba de lucrarea Proniei, totuși: în îndepărata Suedie, în mijlocul unor păduri și lacuri, lângă un oraș modest ca întindere și locuitori, să poți avea propria biserică ortodoxă! Cumpărată, achitată, restaurată integral, împodobită, chiar cochetă. Acea cochetărie care amintește de fecioarele înțelepte ieșite în calea Mirelui, gătite, primenite, cu candelele pline de untdelemn. Căci așa se cuvine să-L întâmpinăm pe Împăratul: cu tot ce avem mai bun („ale Tale dintru ale Tale”), mai proaspăt, mai curat, mai de preț. Minimalismul sau precaritatea nu-și au locul aici; la fel, necurăția, amestecul nepotrivit, fracția...
Logos şi poezie
Luminătorul
de Vasile Voiculescu Am fost ca nerodul din poveste Ce căra soarele cu oborocul În casa-i fără uşi, fără ferestre... Şi-şi blestema întunericul şi nenorocul. Ieşeam cu ciubărele minţii, goale, afară, În lumină şi pară, Şi când mi se părea că sunt pline, Intram, răsturnându-le-n mine. Aşa ani de-a rândul M-am canonit să car lumina cu gândul... Atunci ai trimis îngerul tău să-mi arate Izvorul luminii adevărate: El a luat în mâini securea durerii Şi-a izbit năprasnic, fără milă, pereţii. Au curs cărămizi şi moloz puzderii, S-a zguduit din temelii clădirea vieţii, Au curs lacrimi multe şi suspine, Dar prin spărtura făcută-n mine, Ca printr-un ochi de geam în zidul greu, Soarele a năvălit înlăuntrul meu. Şi cu el odată, Lumea toată... Îngerul luminător a zburat aiurea, Lăsându-şi înfiptă securea; Cocioaba sufletului de-atuncea însă-i plină De soare, de slavă şi de lumină.



.jpg)