Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Logos şi poezie

Logos şi poezie

Data: 07 Iunie 2008

Luminătorul

de Vasile Voiculescu

Am fost ca nerodul din poveste

Ce căra soarele cu oborocul

În casa-i fără uşi, fără ferestre...

Şi-şi blestema întunericul şi nenorocul.

Ieşeam cu ciubărele minţii, goale, afară,

În lumină şi pară,

Şi când mi se părea că sunt pline,

Intram, răsturnându-le-n mine.

Aşa ani de-a rândul

M-am canonit să car lumina cu gândul...

Atunci ai trimis îngerul tău să-mi arate

Izvorul luminii adevărate:

El a luat în mâini securea durerii

Şi-a izbit năprasnic, fără milă, pereţii.

Au curs cărămizi şi moloz puzderii,

S-a zguduit din temelii clădirea vieţii,

Au curs lacrimi multe şi suspine,

Dar prin spărtura făcută-n mine,

Ca printr-un ochi de geam în zidul greu,

Soarele a năvălit înlăuntrul meu.

Şi cu el odată,

Lumea toată...

Îngerul luminător a zburat aiurea,

Lăsându-şi înfiptă securea;

Cocioaba sufletului de-atuncea însă-i plină

De soare, de slavă şi de lumină.