Răsfoind Patericul Românesc, în capitolul consacrat Sfântului Mitropolit Iosif Naniescu, am întâlnit, cu uimire și bucurie deopotrivă, o pagină evocatoare, în care se oglindesc atât mărinimia ierarhului
Logos şi poezie
Metanie
de Radu Gyr Doamne, fă din suferinţă, Pod de aur, pod înalt, Fă din lacrimă velinţă Ca într-un pat adânc şi cald. Din lovirile nedrepte Faguri facă-se şi vin. Din înfrângeri, scări şi trepte, Din căderi, urcuş alpin. Din veninul pus în cană Fă miresme ce nu pier. Fă din fiecare rană o cădelniţă spre cer; Şi din fiece dezastru Şi crepuscul stins în piept, Doamne, fă lăstun albastru şi fă zâmbet înţelept.



.jpg)