Când s‑a născut în 1952, la Sasca, sub poalele Stânișoarei, Gheorghe Negură era, prin tărâmul în care a deschis ochii, vecin cu Sfinții Paisie, Cleopa și Petroniu, cu marii monahi ai Slatinei, înaintea
Logos şi poezie
Metanie
de Radu Gyr Doamne, fă din suferinţă, Pod de aur, pod înalt, Fă din lacrimă velinţă Ca într-un pat adânc şi cald. Din lovirile nedrepte Faguri facă-se şi vin. Din înfrângeri, scări şi trepte, Din căderi, urcuş alpin. Din veninul pus în cană Fă miresme ce nu pier. Fă din fiecare rană o cădelniţă spre cer; Şi din fiece dezastru Şi crepuscul stins în piept, Doamne, fă lăstun albastru şi fă zâmbet înţelept.






.jpg)