De mic copil, poveștile îmi desenau lumea, iar frumuseţea lor părea să curgă din gura celor mai în vârstă ca un izvor fără sfârșit. Basmele, sărbătorile, legendele erau ca niște fire de aur pe care doar Dumnezeu știe de unde și cum le țeseau. Le ascultam fascinat și, cu trecerea anilor, am început să le notez într-un caiet simplu, al cărui cotor păstrează acum povara celor 60 de ani trecuți peste el. În filele lui s-au adunat amintiri, poezii și mărunțișuri aparent irelevante, dar care pentru mine poartă sufletul copilăriei.
Logos şi poezie
Colind de Crăciun
de Valeriu Gafencu În noaptea Sfântă, viu luminează Luceafărul zorilor vieţii cei noi, Coboară Iisus în noi Vesteşte viaţa de-apoi Şi steaua deasupra veghează. Şi naşterea Ta minunată O cântă păstorii şi pruncii, Iar cerul deschis se arată Cu porţile în chipul crucii. Trei magi călători au venit de departe Cu dar de tămâie, de aur şi smirnă, Cu frunţile de lumină, Îngenunche şi se-nchină Cu inimi smerite, plecate.



.jpg)