Logos şi poezie

Data: 02 Decembrie 2007

Despre frica lui Dumnezeu

de Anton Pann

Doi cu picioare oloage mergând şi-ajungând un deal,

Unu-ncepu să se roage când se odihnea supt mal:

- Doamne, dacă ai putere să faci minune din cer,

Împlineşte a mea vrere la pasul meu ce îţi cer:

Sloboade de sus acuma înaintea mea un cal,

Să-ncalec pe dânsul numa până voi sui ăst deal.

Cellalt începu să zică: - Ce spui, prietenul meu?

Nu îţi este ţie frică şi mânii pe Dumnezeu?

Vai! Nu-ndrăzni, frăţioare, asfel de vorba să zici,

Vrun trăsnet să nu pogoare să ne omoare aici.

Tocmai când vorbea aceste, de-odată s-au pomenit

Ca-n spate-le fără veste un înarmat a venit,

P-o iapă slabă călare, c-un mânz bolnav după ea

Şi îi sili ca-n spinare pe bolnavul mânz să-l ia,

Dând cu un bici, ca mai tare să-l puie pe acel deal;

Şi-aşa, în loc de călare, ruga-l făcu pe el cal. z

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA