Lumina din cuvânt: Oamenii de azi se complac împrăştiindu-şi mintea

Se zice că un părinte dintr-o mănăstire sau dintr-o pustie a fost chemat de arhiepiscopul din eparhia respectivă şi s-a dus la el. Când s-a-ntors, l-au întrebat fraţii: ce a văzut pe unde a umblat? Şi zice el: „Fraţilor, iertaţi-mă, eu să ştiţi că nu am văzut decât faţa arhiepiscopului. Celelalte nu le-am văzut“. Şi-atunci ei, aşa, ironic, au zis: „Daâ ce, avvo, nu cumva s-a scufundat lumea?“. Iar el a zis: „Nu s-a scufundat lumea, dar eu nu mi-am lăsat ochii să umble încoace şi încolo. Am privit în jos, mi-am văzut de cale şi m-am dus la arhiepiscop, l-am văzut, şi iarăşi, ca şi când s-ar fi scufundat lumea, m-am întors“.

Acum, bineînţeles că nu a fost ca şi când s-ar fi scufundat lumea, că doar el a trebuit să vadă pe unde umblă. Dar, în orice caz, nu a avut o împrăştiere, nu a căutat anume o împrăştiere, cum caută mulţi dintre oamenii din vremea de astăzi, când îşi înmulţesc impresiile negative, nu se mai gândesc la Dumnezeu, ci se gândesc la lucrurile pe care le văd, doar aşa, ca să-şi ocupe cumva mintea, ca să-şi ocupe cumva sufletul. Apoi, despre aşa ceva, cei de demult nu ştiau şi nu voiau să ştie!

Vreau să vă spun, tot în legătură cu nepătimirea, că un părinte a zis: „Eu am murit patimilor, patimile au murit pentru mine“. Un alt părinte, când a auzit aşa ceva, l-a întrebat: „Tu ai zis vorba asta?“. Şi el a zis că da. Şi-i zice părintele acela: „Dacă mergi pe un drum şi vezi nişte hârburi şi aur în mijlocul lor, atunci tu poţi să socoteşti aurul ca şi hârburile?“. Şi el răspunde: „Nu, dar mă abţin să iau aurul“. După aceea-l întreabă: „Dacă te duci în chilia ta şi găseşti acolo o femeie, zici că nu-i femeie?“. Şi el zice: „Nu zic că nu-i femeie, dar nu mă voi atinge de ea“. „Dar dacă auzi că unii te vorbesc de bine şi că alţii te vorbesc de rău, tu zici că pe cei care te vorbesc de rău îi poţi avea la fel cu cei care te vorbesc de bine?“. Şi el zice: „Nu, dar mă silesc să-i am şi pe cei care mă vorbesc de rău la fel cu cei care mă vorbesc de bine“. Şi-atunci a zis părintele: „Vezi, patimile nu au murit pentru tine, sunt numai adormite, dar trebuie să-ţi dai silinţa ca să faci deosebirea între unele şi altele, pentru a te putea raporta la nepătimire“.