Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Maternitate și familie

Maternitate și familie

Galerie foto (3) Galerie foto (3) Repere și idei
Un articol de: Cătălin Sturza - 28 Mar, 2021

În faimoasa sa lucrare „Sex and culture” (1934), antropologul britanic J.D. Unwin, de la Universitatea Oxford, a studiat 80 de triburi și 6 mari civilizații, de‑a lungul a 5.000 de ani de istorie. Cartea urmărește dacă există o corelație pozitivă între normele care reglementează comportamentul sexual și căsătoria și realizările culturale ale acestor triburi sau civilizații. Concluziile sale au stârnit dezbateri aprinse în comunitatea științifică a epocii.

„În toată istoria umanității, nu există nici măcar un singur exemplu în care o societate să‑și fi păstrat energia după ce o generație nouă completă a moștenit o tradiție care nu insistă asupra abstinenței sexuale prenupțiale și postnupțiale”, scrie J.D. Unwin. Nici o civilizație care a „liberalizat” aceste moravuri, observă Unwin, nu a rezistat mai mult de șase generații biologice (în cel mai bun caz). De notat și că Unwin nu era un creștin asumat, iar viziunea sa asupra lumii era mai degrabă tributară celei a lui Freud, pe care o „testează” de altfel prin acest studiu.

Concluziile lui Unwin sunt confirmate și de lucrarea „Family and Civilization” (1947), semnată de Carle C. Zimmermann, profesor la Universitatea Harvard. „Liberalizarea” moravurilor sexuale duce, de fiecare dată, la slăbirea familiei, iar familia reprezintă nucleul oricărei civilizații. Această liberalizare, arată Zimmermann, are drept consecințe numeroși copii crescuți de un singur părinte (de regulă, de mamă); generații marcate de depresie și violență; degradarea maternității; prăbușirea demografică; și în cele din urmă distrugerea coeziunii sociale și prăbușirea civilizației.

Societatea noastră a pornit, și ea, pe această pantă descrisă de J.D. Unwin. „Revoluția sexuală” a anilor 1960 a dus la liberalizarea moravurilor sexuale, prin impunerea în plan cultural a mentalității contraceptive și abortive; printr‑un feminism exacerbat care promovează o falsă emancipare a femeii; și prin subminarea viziunii creștine tradiționale cu privire la căsătorie și la abstinența sexuală prenupțială și postnupțială (elementul central care asigură „succesul” unei civilizații, conform cercetărilor lui Unwin). Ideologia transgender, care spulberă orice distincție, chiar în plan biologic, între bărbați și femei, reprezintă doar ultima etapă a contestării naturii umane și a normelor derivative aplicate asupra relațiilor sexuale. Existența umană nu mai este guvernată de nici un principiu, cu excepția celui al subiectivismului absolut. Anarhia și lipsa de responsabilitate sunt implicite, în planul ideologiei „revoluției sexuale”. Ceea ce era cândva viciu sau comportament aberant sau patimă este acum ridicat la rang de virtute și de obiectiv care trebuie urmărit de către toți oamenii.

Însă această ideologie nu este singurul vector care corodează în ziua de astăzi familia. Eseistul britanic G.K. Chesterton arată că o anumită formă de capitalism a jucat un rol esențial în acest proces, prin scoaterea femeii și a mamei din cadrul tradițional al familiei, introducerea ei în fabrică (sau uzină) și transformarea ei într‑un simplu vector de consum. „[Această formă de] capitalism este cea care a impus o dușmănie morală și o competiție comercială între sexe; care a distrus influența părintelui în favoarea influenței angajatorului; care i‑a obligat pe oameni să trăiască lângă fabrici sau lângă birouri în loc să trăiască lângă familiile lor; și care, mai presus de toate, a încurajat, din motive comerciale, o defilare de publicitate și noutăți de prost gust care este prin natura ei moartea a tot ceea ce părinții noștri numeau demnitate și modestie.”

Femeia este sufletul casei, ea reprezintă centrul familiei, dragostea, maternitatea. Și tocmai feminitatea este punctul în care lovește cel mai puternic cultura actuală: prin confuzia dintre libertate și „libertinaj”; prin promovarea unei false emancipări; prin transformarea femeii în vector de producție și de consum (așa cum arată Chesterton). Nu suntem o societate de indivizi, ci suntem o societate de familii, ne atrag atenția autorii citați. Ar trebui, așadar, să ne amintim mai adesea de avertismentul lor. O societate puternică este formată din familii puternice, pe când familiile slabe implică, inevitabil, declinul și prăbușirea societăților care ignoră această înțelepciune a istoriei.

Citeşte mai multe despre:   familie  -   copil