De mic copil, poveștile îmi desenau lumea, iar frumuseţea lor părea să curgă din gura celor mai în vârstă ca un izvor fără sfârșit. Basmele, sărbătorile, legendele erau ca niște fire de aur pe care doar Dumnezeu știe de unde și cum le țeseau. Le ascultam fascinat și, cu trecerea anilor, am început să le notez într-un caiet simplu, al cărui cotor păstrează acum povara celor 60 de ani trecuți peste el. În filele lui s-au adunat amintiri, poezii și mărunțișuri aparent irelevante, dar care pentru mine poartă sufletul copilăriei.
„Mi-am dorit tare mult să ajung la căpătâiul sfinţilor“
Maria Milea, 86 de ani, Târgovişte
„Am venit special de la câţiva kilometri, de la Târgovişte, să îl rog pe Sfântul Dumitru să aibă grijă de sănătatea copiilor şi a celor trei nepoţi ai mei. Sunt aici împreună cu fiica mea. Stăm de trei ore la rând, de dimineaţă. Chiar dacă am o vârstă înaintată, nu mi se pare o greutate. M-am pregătit din timp pentru ziua de astăzi şi mi-am dorit tare mult să ajung la căpătâiul sfinţilor. În alţi ani, vremea a fost mai bună, dar aştept şi anul acesta - în frig, dacă asta este voia lui Dumnezeu - cu răbdare, cu rugăciune şi nădejde că Sfântul Cuvios nu mă va lăsa să mă îmbolnăvesc. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că mă ţine pe picioare, când n-oi mai putea să mai merg, să mă ia. Mulţumirea sufletească e mai mare după ce stai câteva ore în condiţii mai grele, de frig, vânt, ploaie. Sper ca nevoinţa mea să fie primită de sfinţi şi de Dumnezeu. O să vin în Bucureşti, la acest pelerinaj, până nu o să mai fiu, că de-acum se apropie sfârşitul, că sunt bătrână. Sfinţii ne sunt nădejdea. Fără ei, viaţa noastră ar fi uscată.“ (Raluca Brodner)



.jpg)