„Monahul şi scribul. Creştinismul egiptean între idealul monahal şi cultura scrisă”

În debutul acestui an, literatura românească despre scrierile creştinilor din Egipt a fost îmbogăţită cu o publicaţie academică ce nu poate fi trecută cu vederea. Eleganta editură Spandugino a publicat în colecţia „Studii şi documente de istorie a religiilor” (coord. Eugen Ciurtin şi Bogdan Tătaru-Cazaban, Academia Română) volumul „Monahul şi scribul. Creştinismul egiptean între idealul monahal şi cultura scrisă” (XVI + 412 pp.) Autorul acestui volum este Alin Suciu (n. 1978, Oradea), doctor al Universităţii Laval din Québec, docent în istoria literaturii creştine şi a creştinismului copt la Universitatea din Helsinki, şi cercetător la Academia de Ştiinţe din Göttingen.

Lucrarea analizează preponderent scrieri în limba coptă (mai ales în dialectul sahidic al coptei, folosit de creştini între sec. IV-XII) şi este prefaţată de reputatul coptolog italian Tito Orlandi (Universitatea La Sapienza, Roma). Ea cuprinde zece capitole aşezate în patru secţiuni, după specificul textelor analizate: biblice, patristice, ascetice şi apocrife. Fiecare capitol este însoţit de numeroase ilustraţii relevante, fie că este vorba despre celebre mănăstiri din Egipt depozitare de scrieri copte vechi, fie de miniaturi, ostracoane, codici, fragmente şi file întregi din manuscrise copte, arabe, etiopiene, georgiene şi greceşti.

În cadrul primei secţiuni, autorul analizează manuscrise copte ale Cărţii profetului Isaia (tradusă în coptă după versiunea Septuagintei, pe la începutul sec. IV), indicând şi modul în care scribii din Antichitatea târzie şi din perioada medievală i-au împărţit conţinutul în trei părţi. Secţiunea dedicată literaturii patristice cuprinde introduceri, ediţii critice şi traduceri inedite în limba română pentru două omilii: prima, „Despre cruce şi tâlharul cel bun”, îi este atribuită patriarhului Teofil al Alexandriei (†412), fiind transmisă doar în tradiţia coptă, iar a doua este versiunea coptă a memrei lui Iacob de Sarug despre Înălţarea Domnului (memra este omilia metrică siriacă).

Cea mai cuprinzătoare secţiune a lucrării este dedicată literaturii ascetice. Autorul include aici patru capitole, primul dintre ele despre viaţa şi opera lui Ştefan Tebanul (cca 400, dar datarea este foarte nesigură), cel care este cunoscut pentru o serie de texte ascetice dedicate novicilor. Capitolul se încheie cu ediţii şi traduceri ale Poruncilor lui Ştefan Tebanul, realizate pe baza manuscriselor greceşti. Cel de-al doilea capitol din secţiunea despre literatura ascetică îl aduce în prim-plan pe eremitul egiptean Pavel din Tamma (sec. IV-V) şi scrierea sa „Despre chilie”, care ajunsese foarte populară printre monahii din Egipt (autorul oferă şi o nouă ediţie a fragmentelor din „Despre chilie” păstrate la British Library). Ultimele două capitole din această parte a lucrării îşi îndreaptă atenţia spre opera ascetică a Sfântului Vasile cel Mare. Autorul ne oferă aici introduceri, ediţii şi traduceri în limba română pentru câteva fragmente copte din „Regulile mari” şi „Regulile mici”, precum şi pentru trei versiuni copte ale opusculului „De ascetica disciplina” (text pseudo-vasilian).

Secţiunea finală a lucrării, despre literatura apocrifă, debutează cu o analiză a scrierii „Cartea apostolului Bartolomeu”, transmisă doar în limba coptă. Aceasta dezvoltă creativ relatarea evanghelică despre pătimirile şi învierea lui Hristos şi este „un preţios document care ajută la înţelegerea pietăţii creştine în Antichitatea târzie şi a rolului apocrifelor în Biserica Egipteană” (p. 245). Secţiunea continuă cu un capitol dedicat scrierii „Faptele lui Matei în cetatea preoţilor”, un text aparţinând colecţiilor apocrife de fapte ale apostolilor. Autorul analizează fragmente copte ale Faptelor descoperite în Geniza din Damasc (geniza este un loc pentru depozitarea manuscriselor vechi şi a documentelor ieşite din uz - vezi pp. 271-276), pe care le editează şi le traduce în româneşte. Secţiunea dedicată apocrifelor se încheie cu un text apocaliptic nou descoperit - „Apocalipsa lui Iisus Hristos către Petru” - compus în Egipt nu mai înainte de secolul X şi transmis într-un singur manuscris arab de la mănăstirea coptă Sfântul Macarie din Wadi Natrun. În acest text, Iisus îi dezvăluie Apostolului Petru detalii despre Judecata de Apoi şi despre lupta pe care a dus-o cu diavolul de la Întrupare şi până la răstignire. După analizarea amănunţită a manuscrisului şi prezentarea conţinutului în cadrul contextului literar, autorul oferă prima ediţie critică a textului şi o traducere în limba română.

Una dintre noutăţile pe care această lucrare le aduce în teologia românească este preocuparea autorului de a oferi „o abordare plurilingvă şi globală” (p. IX) a textelor studiate: analizarea lor nu se limitează la variantele copte disponibile. Autorul ia în considerare, după caz, atât versiunile greceşti şi latineşti, cât şi alte traduceri ale scrierilor copte în limbi precum araba şi etiopiana (folosite în zone de afirmare, respectiv de iradiere a creştinismului copt), iar uneori chiar în siriacă şi armeană. O asemenea abordare este neapărat necesară unei cercetări temeinice a literaturii creştinilor copţi (şi nu numai) dat fiind modul fragmentar în care au supravieţuit numeroase manuscrise copte şi conservarea lor deficitară (p. IX). Printr-o abordare „plurilingvă şi globală” putem recupera uneori texte întregi şi fragmente de texte pierdute în limba coptă, iar alteori putem constata că recenziile copte ale unor scrieri transmise bunăoară în greacă şi latină au la bază variante de text mult mai timpurii şi mai apropiate de versiunile originale decât cele folosite astăzi pe scară largă.

Nu în ultimul rând, lucrarea lui Alin Suciu este remarcabilă atât din prisma contribuţiei la sporirea cunoaşterii şi înţelegerii literaturii de limbă coptă, cât şi pentru valoarea ei didactică incontestabilă: cititorii preocupaţi de studierea literaturii creştine vechi au, prin intermediul acesteia, un exemplu de aplicare riguroasă a celor mai înalte standarde metodologice pentru editarea critică şi studierea textelor creştine.