Cartea „Preoți ortodocși bănățeni cu Sfânta Cruce sub tricolor - Decembrie ´89”, avându‑l ca autor pe părintele Ionel Popescu, vicar eparhial al Arhiepiscopiei Timișoarei, a fost tipărită cu
Noncompromisul şi credincioşia, răsplătite cu dumnezeiască vedere
Sfântul Ioan Botezătorul este o personalitate cu adevărat enigmatică. Paginile Sfintelor Scripturi au reţinut activitatea baptismală şi câteva cuvinte de mustrare la adresa reprezentanţilor de frunte ai iudeilor, cuvinte aspre care pot fi asemănate doar cu asprimea vieţii lui, cu haina din păr de cămilă şi cu hrana îngrozitoare pe care o consuma, miere şi lăcuste sălbatice. Impactul Botezătorului asupra mentalităţii poporului evreu a fost uriaş. Mulţimile veneau la Iordan pentru a asculta cuvintele lui. Mulţi primeau botezul pocăinţei de la el şi mulţi deveniseră ucenici ai lui. Apostolii Andrei şi Ioan, cei mai tineri şi mai râvnitori din ceata ucenicilor apropiaţi ai Mântuitorului, au fost prieteni şi ucenici apropiaţi ai Botezătorului. Faima şi cinstea de care se bucura Ioan erau atât de mari, încât după moartea sa, poporul îl cinstea ca pe un drept. Mântuitorul îi blochează pe farisei atunci când îi întreabă de unde a fost Ioan. Deşi l-au dispreţuit pe Botezător, ei nu spun nici un cuvânt de rău despre el, de frica poporului care îl cinstea. Despre el, Mântuitorul a spus că este cel mai mare om născut din femeie, dar cu toate acestea Ioan a văzut doar licărind zorii împărăţiei harului pe care a adus-o Hristos. Sfârşitul năprasnic l-a lipsit de cuvintele şi faptele Mântuitorului din timpul activităţii pământeşti. Cu toate acestea, Botezătorul L-a cunoscut atât de bine pe Domnul, încât atunci când L-a văzut, a mărturisit esenţialul: "Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii". În aceste cuvinte a prevăzut întreaga lucrare a Fiului lui Dumnezeu înomenit, iar denumirea de "Miel" dată lui Iisus Hristos va deveni pentru Biserică una din imaginile paradigmatice cu care se va încheia şi istoria. Apocalipsa va proclama victoria finală a Mielului lui Dumnezeu. Ioan inaugurează Evanghelia harului cu imaginea Mielului. La Botezul din Iordan, Ioan arată că-L cunoştea desăvârşit pe Hristos. Îi spune că el are trebuinţă a fi botezat de Hristos, pentru că ştia că Hristos va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc, curăţind păcatul şi vindecând firea omenească. Ioan se face ascultător desăvârşit al lui Hristos şi-L botează pe Domnul. El vede Duhul Sfânt în chipul porumbelului şi aude glasul Tatălui Ceresc: "Acesta este Fiul Meu". O viaţă în slujba lui Dumnezeu este răsplătită de o dumnezeiască vedere. Botezătorul nu l-a întrebat nimic pe Mântuitorul, întâlnirea dintre ei este sub semnul tăcerii şi tainei. A fost o întâlnire duhovnicească, copleşitoare pentru Ioan, care a înţeles că destinul şi misiunea sa şi-au aflat finalul în actul pe care l-a îndeplinit la Iordan. În Sfânta Scriptură este consemnată întrebarea pe care Ioan o trimite Mântuitorului prin ucenicii lui: "Tu eşti Cel ce vine, sau să aşteptăm pe altul?" Pare surprinzătoare această întrebare a lui Ioan. Cum el, care văzuse cerurile deschise şi mărturia Tatălui şi a Duhului Sfânt, are acum nevoie de o confirmare? Ioan se smereşte pentru ucenicii săi care erau îndoielnici. El dorea ca ei să afle de la Hristos cine este, cu toate că această perspectivă însemna ca să rămână singur. El va fi părăsit de ucenicii săi. Mântuitorul îi răspunde lui Ioan: "Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce auziţi şi vedeţi: Orbii îşi capătă vederea şi şchiopii umblă, leproşii se curăţesc şi surzii aud, morţii înviază şi săracilor li se binevesteşte şi fericit este acela care nu se va sminti întru Mine", arătând prin intermediul acestor semne că sunt trăite vremuri mesianice, iar El este Mesia. Ioan Botezătorul poate fi astăzi un model pentru teologie, pentru o teologie mărturisitoare care să nu cadă în ispita întrebărilor iscoditoare nesfârşite. Ioan L-a cunoscut desăvârşit pe Domnul fără să pună nici o întrebare, fără să petreacă timp îndelungat cu El. El s-a deschis lucrării Duhului Sfânt ca nimeni altul şi a dus o viaţă ascetică singuratică. În singurătate a biruit ispitele, s-a călit sub lucrarea harului şi a depăşit în cunoaşterea lui Dumnezeu chiar şi pe Apostoli.