Nu când vorbim de pace, ci când ne rugăm pentru pace este plăcut lui Dumnezeu

Biserica se roagă sincer lui Dumnezeu, că pacea este un mare dar, nu numai pentru poporul din afară, ci şi pentru biserici şi pentru sufletele oamenilor

Auzim pe unii că votează pentru pace, că iscălesc de pace. Spune la aparate: „Noi luptăm pentru viaţă, pentru pace, pentru drepturile omului...“.

„Noi!“ Cum ne luptăm noi fără Cel ce a făcut cerul şi pământul? Crezi că dacă iscălim noi să fie pace, este pace? Da! Lui Dumnezeu îi place aceasta, politica asta de pace, dar să fie din inimă! Eram la Slatina stareţ, mănăstire mare. Odată, au venit nişte ingineri, mari arheologi, care erau cu maşinile lor şi aveau aparate de astea de radio. Tocmai atunci vorbea patriarhul Rusiei, Alexei I - Dumnezeu să-l odihnească -, cu altcineva, despre pace. Iar inginerii aceia au zis:

- Auzi, părinte, să ştii că-i bine, că cei mari vorbesc de pace!

- Domnule, tare eşti copil!

- Dar cum, părinte, dacă vorbesc în numele păcii?

- Cuvântul „pace“ este cea mai puternică armă politică. Nu când vorbim de pace, ci când ne rugăm pentru pace este plăcut lui Dumnezeu. Că lui Dumnezeu Îi place aceasta, că noi voim pace. Ai văzut când S-a arătat ucenicilor ce-a zis: „Pacea mea dau vouă, pacea Mea las vouă!“ De două ori a zis.

Ce înseamnă de două ori pace? Să aibă omul pace cu sine, să fie mulţumit. Şi apoi să aibă pace cu vecinii. Să nu aibă supărare pe alţii. Această politică de pace Îi place lui Dumnezeu şi-i bună, numai să ne rugăm la Dumnezeu şi să fim sinceri. S-o spunem din inimă!

Auzi ce spune proorocul Ieremia: „Ei zic pace, pace, şi pacea unde este?“ Le fel şi proorocul Iezechiel: „Ei vindecă sfărmarea popoarelor, zicând pace, pace, şi pacea unde este?“ Apostolul Pavel ce zice? „Când vor zice pace, pace, atunci fără de veste va fi pieirea şi nu vor scăpa, cum nu scapă femeia însărcinată de durerile naşterii. Citiţi la I Tesaloniceni, capitolul 5, versetul 3.

Da, fraţilor! Dar Biserica noastră Ortodoxă, care are sute de milioane de credincioşi, de 2000 de ani se roagă pentru pace. Voi nu auziţi, că nu se începe Liturghie, nu se începe Vecernie, nu se începe Utrenie, decât cu cuvântul „pace“: „Cu pace Domnului să ne rugăm“, „Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm“, „Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumneze biserici şi pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm“. La sfârşit, zice iarăşi: „Cu pace să ieşim“.

Vezi, Biserica se roagă sincer lui Dumnezeu, că pacea este un mare dar, nu numai pentru poporul din afară, ci şi pentru biserici şi pentru sufletele oamenilor. Câtă vreme este pace, eşti sigur pe sănătatea ta, pe viaţa ta, în toate. Când s-a început tulburarea, cearta, războiul, nu mai ştii cum o să iasă.

Să ajute Preabunul Dumnezeu şi Preacurata lui Maică, că ţărişoara asta a noastră, România, o ţărişoară mică, nu-i trebuie să ia de la nimeni nimic şi nici altul să ia de la noi. „Nu-mi trebuie nimic să-ţi iau de la tine, nici tu să iei de la mine. Eu vreau să trăiesc liniştit în ţara mea, în casa mea, şi tu la tine, în ţara ta. Dacă ai ceva mai mult, dă-mi mie şi eu îţi dau ce am!“, că aşa-i frumos.

De ce n-a vrut Dumnezeu să se facă la noi portocalele, smochinele, lămâile... Că aceia, prin import, să ne dea nouă ce au, şi noi să le dăm porumb, brânză, grâu; să le dăm ce le trebuie.

Ce crezi că dacă-s popoare păgâne, Dumnezeu nu le poartă de grijă? Vai de mine! Nu cântă Biserica, n-aţi auzit? „Cel ce dă hrană la tot trupul, că în veac este mila Lui!“ Cine hrăneşte albinele şi muştele, şi broaştele, şi peştii, şi păsările, şi leii şi toată varietatea care zboară în aer şi trăieşte în ape? Cine o hrăneşte? Tatăl ceresc. Pentru că zice la Ecclesiast: „Din câte a făcut Dumnezeu sub cer, nimic n-a făcut pe care să le urască, ci ca pe toate să le iubească şi să le poarte de grijă“.

Ai văzut? Dumnezeu este oceanul acela de dragoste fără margini, care îmbrăţişează toate zidirile Sale. De fiecare are grijă. N-ai văzut ce spune în Psaltire? „Cel ce dă hrană leilor şi puilor de corb“. (Ne vorbeşte părintele Cleopa, vol. 6)