Este vorba de lucrarea Proniei, totuși: în îndepărata Suedie, în mijlocul unor păduri și lacuri, lângă un oraș modest ca întindere și locuitori, să poți avea propria biserică ortodoxă! Cumpărată, achitată, restaurată integral, împodobită, chiar cochetă. Acea cochetărie care amintește de fecioarele înțelepte ieșite în calea Mirelui, gătite, primenite, cu candelele pline de untdelemn. Căci așa se cuvine să-L întâmpinăm pe Împăratul: cu tot ce avem mai bun („ale Tale dintru ale Tale”), mai proaspăt, mai curat, mai de preț. Minimalismul sau precaritatea nu-și au locul aici; la fel, necurăția, amestecul nepotrivit, fracția...
„Ora cinci și șapte minute”, o carte despre consecințele războiului
Dumitru Crudu, cunoscutul scriitor basarabean, a lansat recent în București, cartea „Ora cinci și șapte minute”. Volumul cuprinde 53 de proze scurte de acută observație a realității, în care se întâlnesc tandrețea și absurdul, emoția și violența extremă. Se știe că ora 5 și 7 minute este momentul la care a început războiul în Ucraina, iar lansarea acestui volum a coincis cu marcarea unui an de la nefastul eveniment.
Cu prelungiri în istoria recentă sau mai îndepărtată a Republicii Moldova, „Ora cinci și șapte minute” este o cronică lucidă despre consecințele războiului, camuflate sub forma restituirii lui Alexandru, pasionat profesor de istorie, din copilăria sa de la Flutura până la moartea lui neașteptată. În proza care deschide volumul, intitulată „Eu, până acum, nu am ridicat mâna la nimeni”, un tânăr înrolat în armata rusă află, uluit, de la superiorii săi „că suntem în Ucraina” și trebuie să lupte împotriva dușmanilor, el care nu ridicase mâna asupra nimănui: „În Ucraina? Cum și de ce? Ca să luptăm împotriva ucrainenilor, când eu nu vreau să lupt împotriva nimănui, cu atât mai puțin împotriva ucrainenilor, printre care am atâția prieteni (...), de ce să trag în ei?”
Dumitru Crudu, născut în 1967, în Flutura, Republica Moldova, este prozator, dramaturg și poet. În 2003, a luat Premiul UNITER și Premiul Fundației Principesa Margareta pentru cea mai bună piesă de teatru din România („Alegerea lui Alexandru Sutto”).



.jpg)