Părintele loan, „patriarhul diaconilor”

A trecut de mult jumătate de veac de când părintelui Ioan Ivan i-a îndreptat Dumnezeu pașii către Mănăstirea Neamț, unde în 1948 s-a mutat Seminarul Teologic „Veniamin Costachi” de la Iași. Tânăr pe atunci, cu vocaţie de pedagog, făcea parte din corpul profesoral al unui seminar vestit ce funcţiona în vecinătatea cti­toriei domnitorilor Mușatini.

Ani la rând părintele Ioan Ivan a fost profesorul iubit și ascultat de elevii seminariști. Modest, binevoitor, preocu­pat până la amănunt de is­torii vechi ca și de istorii mai apropiate de noi, slujitor cunoscut în Moldova dar și dincolo de hotarele ei, pă­rintele Ioan Ivan este mar­torul a 60 de ani de istorie a Bisericii de pe aceste me­leaguri.

În anii de profesorat, ca și în cei de director al Semi­narului nemţean, părintele a rămas o persoană smerită, peste care semeţia funcţiilor n-a reuşit să-și pună am­prenta. Intr-o căsuţă modes­tă, plină de cărţi și amintiri, dincolo de pârâul Magher­niţei, în vecinătatea mă­năstirii, Sfinţia Sa a lucrat în tăcere și și-a dus viaţa ca un monah plin de virtuţi și de smerenie, alături de soţia sa credincioasă.

Din osteneala sa a văzut lumina tiparului o istorie completă a Mănăstirii Neamţului (în colaborare cu pr. Scarlat Porcescu) și multe articole ori studii de­spre sfinţi, despre mănăs­tiri și despre oamenii de altădată.

În 1991, la hramul Mă­năstirii Sihăstria, Arhiman­dritul Cleopa Ilie l-a numit pe părintele Ioan „patri­arhul diaconilor”. Patriarhi, mitropoliţi și mulţi arhierei au la adresa sa cuvinte de preţuire. Unii l-au conside­rat prieten, alţii colaborator, alţii binefăcător, iar cei mai mulţi profesor. Un mare ier­arh îl numea pe părintele Ivan „cel mai bun călugăr din obştea de la Neamţ”. Deşi căsătorit, el a fost o pildă de smerenie şi modes­tie chiar şi pentru monahi.

Slujirea diaconiei până la vârsta de 91 de ani, slujire făcută cu atâta dăruire, se întâlneşte foarte rar, deşi a fost solicitat de multe ori de Mitropoliţii Moldovei să fie hirotonit preot. Părintele trăieşte acum bucuria roade­lor, întâlneşte la fiecare pas elevi şi ucenici de-ai săi, în prezent lucrători în ogorul Domnului, arhierei, ieromo­nahi, preoţi, profesori de teo­logie şi misionari ai Bise­ricii. Toţi cei care l-au cunos­cut şi i-au stat în preajmă au pentru părintele Ioan Ivan un respect aparte.

La ceas binecuvântat îi aducem omagiu şi mulţu­mire pentru dăruirea sa.