Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Pasărea cu gheare roşii

Pasărea cu gheare roşii

Un articol de: Cornel Cadar - 29 Aug, 2009

S-au împlinit 60 de ani de la revolta populară anticomunistă din localitatea Butea (judeţul Iaşi). Evenimentul a fost comemorat la Butea în ziua de 8 august. A fost prezentată cartea „Pasărea cu gheare roşii. File din istoria satului Butea, judeţul Iaşi“, apărută la Editura „Sapientia“, scrisă de Ioan Zăpodeanu.

După cel de-al Doilea Război Mondial a urmat seceta din anul 1946. Moldova era răvăşită de foamete şi război. Comuniştii s-au instalat la putere. În anul 1947 a fost abolită monarhia, iar în anul 1948 a fost desfiinţată proprietatea. Case şi pământuri au fost expropriate. La sfârşitul anului 1948 şi începutul anului 1949 au fost introduse cotele obligatorii. Erau primele măsuri ce aveau să ducă la sărăcirea şi înrobirea oamenilor. Agenţii sistemului erau prezenţi peste tot. Teroarea, violenţa, ameninţarea, represiunea făceau parte din metodele lor de lucru. Începuse campania de exterminare a tuturor „duşmanilor poporului“. În fruntea celor urmăriţi erau episcopii şi preoţii. Teroarea s-a aşternut asupra întregii ţări.

La Butea, pentru a-şi apăra preotul, credincioşii au organizat încă din primăvara anului 1949 pichete de pază. Noaptea păzeau casa parohială şi uliţele satului care duceau spre biserică.

„8 august 1949, zi de cumpănă pentru mulţi locuitori ai satului Butea, zi care a marcat istoria multor buteni“, îşi aduce aminte Ioan Zăpodeanu. „Era ora 12:00. Credincioşii se întorceau de la biserică la casele lor. Strigătul de alarmă l-au dat un grup de femei: «Vor să-l aresteze pe părintele!» A fost un glas de mobilizare generală... Bărbaţii şi femeile, care au venit în grabă, au înconjurat musafirii nepoftiţi“. Erau patru agenţi ai Securităţii, în frunte cu instructorul de partid Aurel Iricinschi, veniţi să-l aresteze pe paroh. Au fost îmbrânciţi în faţa primăriei. Femeile i-au tras la pământ, iar bărbaţii le-au aplicat lovituri cu ghetele şi cizmele.

Cei veniţi au recurs la folosirea armelor din dotare, fiind sprijiniţi şi de miliţienii veniţi în apărarea lor. Au reuşit să se adăpostească în primărie. Cu ajutorul focurilor de armă, răsculaţii au fost îndepărtaţi la circa 10 metri de intrarea în primărie. Un alt grup de răsculaţi au spart cauciucurile şi geamurile de la maşinile securiştilor şi au răsturnat maşinile.

După ora 14:00 a sosit în sat un pluton de soldaţi care s-au alăturat miliţienilor care apărau primăria. Spre seară, o parte dintre săteni, cei mai în vârstă, au plecat acasă. În jurul orei 17:00, deasupra satului a apărut un avion din care au fost trase câteva rachete. Avionul a revenit o oră mai târziu, trăgând rachete de culoare albă şi roşie.

În jurul orei 19:00 au început să tragă clopotele, dând alarma că pe şoseaua naţională se vedea îndreptându-se spre sat maşini mici şi camioane. Oamenii s-au adunat în faţa bisericii şi la casa parohială, ca să-l apere pe preot.

„Cu puţin timp înainte de asfinţitul soarelui, au apărut la primărie primele maşini cu militari şi miliţieni îmbrăcaţi de război“. Satul a fost înconjurat. La fiecare intersecţie au fost instalate mitraliere şi arme automate. „Ajunşi în faţa primăriei, soldaţii au eliberat prizonierii răsculaţilor, iar şeful Securităţii din Roman, împreună cu comandantul Garnizoanei din Roman au preluat asediul bisericii şi al casei parohiale“. După lupte corp la corp între săteni şi miliţieni, mai mulţi localnici au fost arestaţi şi bătuţi. Bărbaţii au fost aşezaţi cu faţa în jos pe pământ, în faţa primăriei; femeile şi fetele au fost bătute şi eliberate. „La fiecare 10-15 minute, erau ridicaţi câte doi bărbaţi şi escortaţi în primărie, unde erau identificaţi şi cercetaţi de Securitate... Cercetarea era însoţită de semnarea unei declaraţii şi de o bătaie cruntă, până la leşin“. Ancheta a durat până spre dimineaţă.

Întrucât mai multe sate ortodoxe (Hândreşti, Miclăuşeni, Brătuleşti) s-au solidarizat cu acţiunea catolicilor din Butea, măsurile luate de Securitate au fost dure.

A doua zi, pr. Gheorghe Petz a fost arestat de o patrulă. A fost lăsat liber pentru un timp, dar a fost arestat la 30 octombrie 1950, fiind condamnat şi închis. Cinci familii au fost deportate în Dobrogea, alţi 7 săteni au fost condamnaţi la ani grei de închisoare. În timpul răscoalei, trei persoane au fost rănite prin împuşcare.

Au trecut 60 de ani. Mulţi dintre cei care au luat parte activă la revolta populară din Butea au trecut la Domnul. Cei care au rămas povestesc cu teamă despre acţiunea de represiune şi intimidare desfăşurată cu brutalitate de către autorităţile comuniste.

„Vă dăm cote, vă facem zile de clacă, vă dăm şi vă facem tot ce vreţi, dar nu ne luaţi preotul!“, a fost strigătul oamenilor de atunci. Celebrarea de la Butea a dorit să fie o aducere de mulţumire din partea Bisericii pentru credincioşii de atunci, care, cu mult curaj, au înfruntat opresiunea totalitară comunistă pentru a-şi apăra păstorul.