Pe Lazăr din morţi l-ai înviat, Hristoase Dumnezeule

În Sâmbăta Floriilor vom sărbători minunea învierii lui Lazăr de către Domnul nostru Iisus Hristos, în a patra zi de la moartea lui. Această minune ne este prezentată pe larg de Evanghelia după Ioan în capitolul 11 versetele 1-45. Învierea lui Lazăr este văzută de Tradiţia patristică drept o adeverire a învierii de obşte de la Parusie, adevăr teologic exprimat sintetic de tropar: „Învierea cea de obşte mai înainte de Patima Ta încredinţând-o, pe Lazăr din morţi l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule”. Din sinaxarele consemnate de Triod în Sâmbăta şi Duminica Floriilor aflăm că Lazăr era iudeu de neam, din ceata fariseilor din localitatea Betania, fiu al fariseului Simon, fratele Martei şi Mariei, prieten al Mântuitorului Iisus Hristos.

„Când s-au apropiat mântuitoarele Pătimiri, pentru că trebuia să încredințeze lumea mai bine despre taina Învierii, Iisus a înviat din morți, pe când Se afla dincolo de Iordan, mai întâi pe fiica lui Iair, iar apoi pe fiul văduvei. Între timp Lazăr, prietenul Său, îmbolnăvindu-se, a murit.”

Despre boala şi moartea lui Lazăr ne vorbesc cântările din cursul Săptămânii Floriilor în care ne aflăm. Încă de luni, imnurile din Triod au vorbit despre suferinţa lui Lazăr şi anunţă minunea învierii lui de către Domnul nostru Iisus Hristos. Astăzi, miercuri, cântările Triodului ne vestesc moartea lui Lazăr.

După imnografia Triodului şi urmând Evangheliei după Ioan ştim că, luni, Hristos, aflând de boala lui Lazăr, rămâne două zile „în locul în care era” (Ioan 11, 6). Apoi, miercuri, le spune ucenicilor că „Lazăr, prietenul nostru, a adormit: Mă duc să-l trezesc” (Ioan 11, 11). Aceste cuvinte ale Domnului ne arată atotştiinţa Lui ca Fiu al lui Dumnezeu, adică cunoaşterea timpului morţii prietenului Său, Lazăr.

Din expresia „a adormit” înţelegem că de la Învierea lui Hristos nu mai vorbim de morţi, ci de adormiţi care aşteaptă, la fel ca Lazăr, venirea Domnului pentru a-i trezi. Acest lucru se va întâmpla la Parusie, la a doua Sa venire. Din această perspectivă, Lazăr este icoana tuturor celor adormiţi care cred în Hristos.

Părintele Makarios Simonopetritul scrie în Triodul explicat: „Lazăr moare miercuri (cu patru zile înainte de învierea sa) şi, aflând acest lucru de data asta nu de la mesageri umani, pentru a-Şi arăta pogorământul Său, ci în virtutea atotştiinţei Sale dumnezeieşti, Hristos Se îndreaptă spre Iudeea, începând astfel mersul Său spre Pătimirea cea de bunăvoie.”

Mântuitorul vine în Betania însoţit de ucenicii Săi şi este întâmpinat de surorile lui Lazăr. Împreună merg la locul unde era înmormântat Lazăr, ce murise de patru zile şi, la cuvântul lui Hristos, piatra de la intrarea în mormânt este dată la o parte. „Domnul Iisus Hristos S-a rugat și, vărsând lacrimi, a strigat cu voce mare: Lazăre, ieși afară! Și îndată a ieșit mortul; iar după ce a fost dezlegat, a plecat acasă.”

Această minune i-a cutremurat pe toţi cei din Betania, dar mai ales pe miile de evrei adunaţi la Ierusalim pentru a sărbători paştile legii vechi. Pentru învierea lui Lazăr poporul Îl primeşte triumfal pe Hristos în Ierusalim, eveniment pe care îl prăznuim în Duminica Floriilor.

Concluzia rândurilor de faţă o oferă Sinaxarul Sâmbetei lui Lazăr din Triod: „Dacă el a înviat la cuvântul lui Hristos şi a trăit din nou, tot aşa și omul, deşi a murit, la trâmbiţa cea din urmă, va învia şi va trăi veşnic”. Prin minunea învierii lui Lazăr, Domnul nostru Iisus Hristos ne arată învierea noastră de la sfârşitul veacurilor.