Perfecţiunea vine din lucruri mici

Atunci când Hristos a spus în Evanghelie: „întrucât aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici fraţi ai Mei, Mie Mi-aţi făcut“ (Mt. 25, 40), El a vrut să ne spună că nu trebuie să neglijăm pe nimeni. Pentru că nici El nu este nepăsător la lucrurile mărunte, ci are grijă şi de cele mici. Are grijă până şi de păsările cerului, căci „nici una dintre ele nu va cădea pe pământ fără voia Tatălui vostru“, ne aminteşte.

Hristos are grijă de cei neînsemnaţi, de orbi, de leproşi, de cei uitaţi de lume, de cei singuri, de cei trişti. El a lăudat pe văduva care pusese cei doi bani în cutia milelor din Templu. Pentru Hristos nu există oameni mici. Toţi sunt fiii Lui. Pentru ei a murit pe Cruce, pentru ei a înviat, pregătindu-le Împărăţia cerurilor. Pilda de astăzi ne învaţă să fim atenţi la ceea ce socotim amănunte nesemnificative în existenţa şi munca noastră.

Un prieten l-a întrebat într-o zi pe Michelangelo, vestitul artist al Renaşterii italiene, ce mai lucrase la o anume statuie de când se văzuseră ultima dată. „Am nuanţat un pliu, am şlefuit un fald al mantiei, am evidenţiat un muşchi de la umăr.“ Cam acesta a fost răspunsul lui Michelangelo. „Dar astea sunt mărunţişuri“, îi replică prietenul. „E adevărat, dar perfecţiunea vine din lucrurile mici, iar perfecţiunea nu e un mărunţiş.“

Artistul avea dreptate. Uneori, când ne gândim ce urmări cumplite au unele lucruri mărunte, suntem ispitiţi să credem că nu există lucruri mici.