Postul, și nu împlinirea voii trupului

Mulți oameni ţin cură de slăbire pentru a fi la modă. A merge la sală, a face „cardio”, „aerobic”, „bicicletă”, „bazin”, toate se constituie într-un mod de viaţă modern, nu neapărat însă și unul sănătos. Nu vreau să fiu interpretat greșit, că sunt împotriva acestor practici la modul absolut. Ci trebuie înţeles faptul că efortul de a slăbi nu constă în a plăti ședinţe la o sală de forţă, de a depune efort în ora respectivă și apoi de a reveni acasă, la programul obișnuit. Aceasta este o muncă deșartă, exact ca în cazul lui Sisif sau al meșterului Manole. Tot ce s-a realizat azi, până a doua zi se va fi risipit.

Am importat din „cultura americană” joggingul, obiceiul alergatului prin parcuri. Ar trebui să ne întrebăm, totuși, dacă condiţiile specifice ţării noastre sunt în concordanță cu acest stil de viaţă. Avem noi parcuri, dușuri și pauze la serviciu care permit astfel de „bune practici?” Ajungem la conș­tiință, la conștiința de sine, de mediul căruia îi aparținem, de cultura care ne caracterizează viața și de condițiile în care ne desfășurăm activitatea. Aș putea aduce și alte amendamente stilului de viaţă impus de americani pe o planetă care trăiește în mare parte la limita subzistenţei, însă nu intră în subiectul de astăzi. Cultura rezonează armonios doar cu arealul respectiv. Nu putem impune cultura Cimitirului Vesel într-o țară cu obiceiuri funerare sobre, dacă ar fi să dăm doar un exemplu.

Postul este, însă, în cultura noastră. Acesta înseamnă restricţie alimentară, dar nu oricum. Mâncarea trebuie disociată de patimi, precum lenea, mândria, lauda de sine, arghirofilia, pofta, curvia, preacurvia. Atât mâncarea, cât și celelalte au loc în trupul nostru. Valoarea trupului în acest caz ajunge să fie prea mare și duhul nu ajunge la materie, să-i regleze valorile. Nu degeaba se recomandă mâncarea în rugăciune și în liniște, la masă. Astfel, mâncarea pătrunde în trupul nostru în armonie cu duhul (sfânt?). Alimentele ingerate vor fi însoțite de acesta, vor fi cântărite de el și da, ce este în exces va fi întors din drum. Când duhul este „șef” peste conștiința omului, va decide în consecință.

În cazul în care mâncarea se asociază cu alte patimi, vorbim doar despre împlinirea voii trupului. Acesta nu mai simte saţietate, nu mai simte nici o plăcere consumând de exemplu grâu, fructe, legume. Dispare plăcerea unirii cu materiile organice ale lumii create pentru om. Carnalul, doar aspectul material al vieții, este ca un vis urât, din care, odată trezit, nu îți vei aminti decât că te-ai simţit prost. Atât. Totul în carnal este confuz; nu-ţi place ceva anume, nu te încântă nimic. Ești la un pas de deznădejde. Ceea ce înseamnă că patima te-a copleșit. Te-a învins!