Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Povestea creionului

Povestea creionului

Data: 03 Feb 2014
V-aţi uitat vreodată cu atenţie la un creion?
 
E cel mai simplu instrument de scris. Primele lucruri cu care ne jucăm când începem să ne dăm seama mai bine de cele din jurul nostru sunt creioanele.
 
Totuşi ce am putea învăţa privind la un creion? În primul rând, creionul nu scrie dacă nu este condus de o mână, de mâna noastră. La fel se întâmplă cu noi, există întotdeauna o mână în viaţa noastră, o mână pe care o numim Dumnezeu şi care ne conduce totdeauna conform dorinţei Lui spre binele omului.
 
Ca să putem scrie sau desena bine, trebuie din când în când să ne oprim pentru a ascuţi creionul fiindcă altfel nu poate scrie cum trebuie. Deci e important să ştim a suporta unele dureri, pentru că ele ne vor face mai buni.
 
A treia calitate pe care o are creionul spre deosebire de celelalte instrumente de scris este că ne dă voie să folosim guma pentru a şterge ceea ce era greşit. A corecta un lucru e cât se poate de bine, fiindcă aceasta ne menţine pe drumul drept.
 
În al patrulea rând, în cazul creionului nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Asemenea şi noi, e necesar să ne îngrijim de cele ce se întâmplă în sufletul nostru. (Augustin Păunoiu)