Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
Răbdarea mântuieşte
Trăim momente în viaţa duhovnicească când simţim că nu progresăm, că batem pasul pe loc. Răceala inimii este de multe ori o realitate, dar nu definitivă. Cel puţin aşa ne dorim. Ne aflăm la începutul Postului Sfinților Apostoli.
Am parcurs cu ajutorul lui Dumnezeu prima zi. Pentru astăzi am ales să vă pun la suflet un cuvânt de încurajare al părintelui Dionisie Ignat de la Colciu, Sfântul Munte Athos.
„Oricum ai vedea că eşti, oricât de rece ai fi, să te osârduieşti. Se poate întâmpla să n-ai evlavie adevărată când te duci la biserică, dar trebuie să-ţi spui: «Am să mă duc». Ducându-te azi, ducându-te mâine, pogoară harul Duhului Sfânt asupra ta bunătate şi te îndrepţi. Se poate întâmpla să vezi că ieşi din biserică fără folos, azi fără folos, mâine fără folos, poimâine la fel şi începi chiar să-ţi zici: «Ei, dar de ce să mă mai duc, că văd că aşa cum mă duc, tot aşa vin». Aceasta este şoapta ispititorului care vrea să te depărteze de Hristos. În acest moment e primejdia mai mare. Dar vezi, trebuie să ne ţinem de cuvântul Mântuitorului: «Întru răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre». Concluzia: faci răbdare. Deci, oricât de nebăgător de seamă ai fi, să-ţi zici: sunt în biserică, sunt în corabia lui Noe, aşa că tot am speranţă că n-o să mă înec”. (Adaptare de Augustin Păunoiu după vol. "Stareţul Dionisie. Despre monahism şi Sfântul Munte Athos", Editura Prodromos, 2010)