Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Răspunsuri duhovniceşti: „Au fost atâţia sfinţi, mai ales martiri, care au avut viaţă de familie...“

Răspunsuri duhovniceşti: „Au fost atâţia sfinţi, mai ales martiri, care au avut viaţă de familie...“

Un articol de: Arhimandritul Teofil Părăian - 06 Martie 2010

Sfântul Apostol Pavel, la capitolul al VII-lea, în Epistola I către Corinteni, pledează pentru monahism, susţinând superioritatea acestuia în faţa căsătoriei. Desăvârşirea sau sfinţenia se pot atinge prin căsătorie?

Se poate, se poate şi prin căsătorie foarte bine. Au fost atâţia sfinţi, mai ales martiri, care au avut viaţă de familie şi au fost în rândul sfinţilor. Sfântul Apostol Pavel are în vedere un fel de libertate mai mare, un fel de acţiune sau un fel de desprindere de viaţa aceasta, însă nu se poate zice că unul care are familie, are copii şi îi creşte în frică de Dumnezeu şi îi formează pentru o societate binecuvântată de Dumnezeu nu are parte de bine şi de sfinţenie.

În Evanghelia după Luca, capitolul al XXII-lea, versetul 36, Mântuitorul Iisus Hristos îşi sfătuieşte discipolii să se înarmeze cu săbii. Cum tâlcuiţi aceasta?

Dragă, e o realitate pe care noi o ştim, chiar dacă n-o putem tâlcui. Domnul Hristos, în clipa aceea, El, care a zis: „Aş putea să cer de la Tatăl să aducă mai multe legiuni de îngeri în apărarea mea“, i-a îndemnat pe ucenicii Săi, nu atât ca să-i înveţe, ci într-o situaţie specială fiind, El care a zis „Cel ce scoate sabia de sabie va muri“, a întrebat: „Aveţi aici săbii?“ şi au zis: „Da, avem două“, şi Domnul Hristos a zis: „E destul“; aceasta, oamenii încearcă s-o tâlcuiască într-un fel sau altul, dar adevărul este că lucrurile se înţeleg literar, în primul rând. De ce a gândit Domnul Hristos aşa, de ce s-a pus problema aceasta sau de ce Sfântul Evanghelist Luca a avut în vedere şi latura aceasta, n-avem de unde să ştim; duhovniceşte se tâlcuieşte aşa, că zice Domnul Hristos: „Cel ce n-are sabie, să-şi vândă haina, să-şi cumpere sabie“, în înţelesul că acela care are odihnă trupească să renunţe la ea şi să se înarmeze împotriva răului. (Arhim. Teofil Părăian, Din ospăţul credinţei)