Răspunsuri duhovniceşti: „Câtă vreme somnul ne este necesar, el este o binefacere“

Cum ne putem izbăvi de lene, de somn mult, de răspândirea minţii şi de gânduri rele în timpul rugăciunii?

De somn putem scăpa numai prin odihnă, somnul însuşi fiind dat de Dumnezeu, spre „odihna trupului“. În rugăciunile de dimineaţă Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru somn, ceea ce înseamnă că somnul ne este dat cu bun rost. Când suntem odihniţi cu adevărat, suntem mai limpezi la minte şi putem să ne rugăm cu mai multă profunzime. De asemenea, la munca intelectuală, deci şi la studiul religios, suntem favorizaţi întotdeauna de odihnă. Să facem orice început de pe poziţia de odihniţi, pentru că fără odihnă nu putem face ceva profund, luminat. Câtă vreme somnul ne este necesar, el este o binefacere, nu o neputinţă de care trebuie să scăpăm. Să ne gândim că Însuşi Domnul nostru Iisus Hrisos a dormit!

Lenea, însă, este o nelucrare în vreme de trezvie. Lenevesc cei ce se complac în nelucrare, cei care stau şi atunci când ar trebui să lucreze. De lene scăpăm atunci când ne silim să facem ceva pozitiv, să ne umplem timpul cu ceva ce ne este de folos nouă şi altora.

De gânduri rele şi de răspândirea minţii scăpăm numai prin adâncirea în gândurile rugăciunii, prin gânduri bune, statornice. Câtă vreme rugăciunea o avem doar ca pe o simplă repetare de formule de rugăciune, neimpropriate, e firesc să fim asaltaţi de gânduri străine, care adeseori sunt mai reprezentative pentru ceea ce suntem noi decât lucrarea de rugăciune pe care o facem fie din datorie, fie din obişnuinţă, fie din considerentul că aceasta ţine de rostul nostru, adică din considerente profesionale. (Convorbiri cu părintele Teofil Părăian)