De mic copil, poveștile îmi desenau lumea, iar frumuseţea lor părea să curgă din gura celor mai în vârstă ca un izvor fără sfârșit. Basmele, sărbătorile, legendele erau ca niște fire de aur pe care doar Dumnezeu știe de unde și cum le țeseau. Le ascultam fascinat și, cu trecerea anilor, am început să le notez într-un caiet simplu, al cărui cotor păstrează acum povara celor 60 de ani trecuți peste el. În filele lui s-au adunat amintiri, poezii și mărunțișuri aparent irelevante, dar care pentru mine poartă sufletul copilăriei.
Răspunsuri duhovniceşti: Cum se dobândesc virtuţile
Părinte Paisie, daţi-mi un cuvânt de folos pentru mântuire, i-a spus un credincios. Iar bătrânul i-a răspuns:
Aşa am întrebat şi eu pe cineva şi mi-a răspuns: „Să nu faci tot ce poţi; să nu crezi tot ce auzi, şi să nu spui tot ce ştii!“ Să cerem de la Dumnezeu, prin rugăciune, frică de Dumnezeu şi cugetare la moarte; că frica de Dumnezeu e începutul înţelepciunii, iar frica de moarte şi de judecată păzesc de păcate şi ne îndeamnă la pocăinţă. Acesta este, cred eu, cel mai bun sfat pentru mireni. Din frica de Dumnezeu nasc şi cresc în noi credinţa, nădejdea şi dragostea; iar din temerea de moarte se nasc lacrimile şi căinţa pentru păcate. Să socoteşti pe aproapele tău mai bun decât tine, să-i ceri sfat, în loc să-i dai tu, iar lipsurile lui să i le completezi cu dragostea ta. Fă aceasta şi te mântuieşti. (arhim. Ioanichie Bălan, Părintele Paisie duhovnicul)



.jpg)