Răspunsuri duhovniceşti: Domnul nu cere de la noi numai exteriorul

Ce ne puteţi spune despre portul indecent din ziua de azi?

Întrebaţi-le pe cele care se vopsesc şi pe cele care poartă fustă scurtă, dacă au văzut vreodată pe Maica Domnului sau pe sfintele mironosiţe cu fustă scurtă. Noi trebuie să urmăm Maicii Domnului. Aţi văzut sfintele martire care sunt pe icoane, este vreuna cu fustă scurtă? Nu vedeţi că veşmintele sunt până în pământ la toţi sfinţii? Auziţi ce spune Sfântul Apostol Pavel: „Fiţi sfinţi, că sfânt sunt Eu, zice Domnul.“

Ai văzut vreodată pe Hristos bărbierit? Sau pe patriarhi sau pe prooroci i-ai văzut cu briciul în barbă? Dacă acum lumea se bărbiereşte, acesta-i obicei luat mai mult de la romani. Dar dacii, strămoşii noştri, nu! Ei purtau uniformă, cu toate că erau păgâni. Şi ruşii purtau bărbi, slavii de altădată. Şi acestea sunt ceva. Dar noi să privim lucrurile tainice, care atacă mintea, inima şi sufletul omului. Creştinului îi stă bine să cunoască şi din lucrurile dinafară, dar acestea sunt exterioare. Însă Domnul nu cere de la noi numai exteriorul. Exteriorul este frunză, iar roada este lucrarea cea dinlăuntru.

S-a întâlnit odată avva Alonie cu avva Agaton: „Avo, de ce trebuie să ne grijim mai tare de lucrarea cea dinafară sau de pază cea dinlăuntru?“ Şi i-a zis: „Lucrarea cea dinafară, adică postul, milostenia, portul, barba, fusta, uniforma, vorba, sunt frunza. Şi Mântuitorul, în marţea cea mare, a blestemat smochinul acela în care a găsit numai frunze: «De acum să nu se mai facă în tine roadă în veac»“. Era simbolul poporului evreiesc şi al fariseilor, care puneau bază numai pe cele dinafară. Apoi zice avva Alonie: „Arătat este că toată osteneala noastră este pentru paza cea dinlăuntru; pentru credinţa cea dreaptă în Dumnezeu, pentru smerenie, pentru dragoste, pentru înfrânare, pentru dreaptă socoteală şi celelalte fapte bune, care sunt roade ale dragostei“. Roada duhului este: dragostea, bunătatea, îndelunga răbdare, înfrânarea poftelor, facerea de bine, blândeţea, credinţa. Dar unui pom îi stă bine când are şi frunze şi roade. Atunci este complet. Dacă ai vedea un pom numai cu roade şi nici o frunză, nu te-ai mira unde-i podoaba? Este bine să aibă şi uniforma cea dinafară şi roada dinlăuntru ca să-l vadă pe creştin asemenea unui pom care-i încărcat de roade, dar are şi frunze. (Ne vorbeşte părintele Cleopa, vol. 8)