Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
Răspunsuri duhovniceşti: Dracul niciodată nu zice „iartă-mă“
Am găsit în Filocalie că poţi să-ţi dai seama de starea duhovnicească în care te găseşti după vise. E adevărat?
Care sunt visele? Dacă te tulbură visele păcătoase cu femei, să ştii că eşti pătimaş şi ai nevoie de rugăciune multă şi de înfrânare. Dacă te tulbură visele mâniei şi ai spaimă mare prin vise, să ştii că eşti biruit de mânie. Dacă vin vise din partea raţională, pentru că îţi încurcă înţelegerea Scripturii şi-ţi dă credinţă strâmbă şi hulă, şi nebunie, şi eres şi uitare, să ştii că nu eşti lămurit în înţelepciune.
Iată ce spune Sfântul Maxim: „Când stăpânesc în suflet două virtuţi, dragostea şi înfrânarea, nici un vis nu poate să-l înşele pe om. Dragostea ucide toate visele care sunt din partea mânioasă şi raţională, şi înfrânarea ucide pe cele din partea poftitoare. Când se întâlnesc aceste două virtuţi în om, nici un vis nu-l mai poate înşela“.
Dacă superi pe fratele tău fără să vrei, şi vezi că se necăjeşte şi îţi ceri iertare de la el, dar el rămâne cu mânie asupra ta, ce să faci?
Tu fă-ţi datoria şi să zici: „Iartă-mă, frate, că am greşit!“ Şi el, dacă nu te iartă, asupra lui rămâne păcatul. Tu ţi-ai cerut iertare, ţi-ai făcut datoria. Şi dacă nu te iartă, el răspunde, că nu mai poate zice „Tatăl Nostru“.
Ai văzut ce spune în Pateric. Doi fraţi de-o mamă, călugări, veniţi la mănăstire, au trăit în pustie 30-40 de ani şi nu s-au sfădit niciodată. Se duceau dracii la satana şi ziceau: „Sunt doi călugări şi au dragoste mare şi sinceritate şi iubire între ei şi nu putem să-i facem să se sfădească“. Dar un drac mai mare zice: „Eu îi fac să se bată!“ Era unul dintre aceia meşteri, că şi ei sunt şi proşti şi mai deştepţi - soldaţi, căpitani, generali, de tot felul. Când stăteau fraţii amândoi la rugăciune, liniştiţi, în chilia lor, apare dracul. La unul s-a arătat porumbel şi la unul s-a arătat cioară. Cel care a văzut cioară, a zis: „- Măi frate, uite o cioară! „- Măi, dar tu nu vezi că-i porumbel?“ „- Măi, dar tu eşti chior, nu vezi că-i cioară?“ De când erau ei, nu vorbiseră aşa. „- Tu eşti chior! Nu vezi că-i porumbel?“, şi-i dă o palmă celuilalt. Atunci acela a zis: „- Iartă-mă, frate!“ Când a zis „Iartă-mă“, n-au mai văzut nici cioară, nici porumbelul. Era dracul! Atunci au cunoscut că sunt batjocoriţi. Şi degeaba i-a făcut să se bată, că au cerut iertare unul de la altul. Au cerut iertare şi tot ei au rămas mai mari decât dracul. Dracul niciodată nu zice „iartă-mă“. (Ne vorbeşte părintele Cleopa, vol. 8)