Răspunsuri duhovniceşti: În viaţa călugărului, ascultarea e pusă pe primul plan

Ce înseamnă în viaţa duhovnicească a unui creştin ascultarea faţă de duhovnic, până unde merge ea? Ce înseamnă ascultarea pentru un monah?

În principiu, duhovnicul este îndrumătorul credincioşilor; el trebuie ascultat. Unii spun că prin duhovnic vorbeşte Dumnezeu Însuşi. E bine ca cineva să aibă încredinţarea aceasta, pentru el în special, dar practic vorbind nu ştiu dacă prin toţi duhovnicii vorbeşte Dumnezeu, dat fiind faptul că acelaşi lucru unul îl tratează într-un fel, altul în alt fel: Dumnezeu nu poate avea mai multe feluri de rezolvare a unui lucru. În principiu, duhovnicul este bine să fie ascultat, şi cel care îl ascultă pe duhovnic scapă de anumite nedumeriri, anumite confuzii, se ţine de un lucru şi merge înainte, şi asta este de mare însemnătate pentru credincios. Însă în realitate lucrurile sunt aşa: omul face ce poate, iar duhovnicii înţeleg lucrurile în mod diferit. Şi atunci există şi nişte confuzii, în înţelesul acesta că pot apărea ezitări tocmai în baza faptului că nu e o unitate a punctului de vedere într-o chestiune anume. Monahul are trei făgăduinţe speciale, care reglementează viaţa monahală: ascultarea, castitatea şi sărăcia, adică mulţumirea cu puţin. Ascultarea e pusă pe primul plan, şi e rânduită pentru ca omul să nu greşească ţinându-se de propria lui opinie, ţinându-se de plăcerea sa, de buna lui dispoziţie într-o chestiune; ea urmăreşte înaintarea lui, raportându-se la o conştiinţă străină, la o conştiinţă îmbunătăţită, străvăzătoare. Şi atunci, dependenţa aceasta, fiind o făgăduinţă a călugărului, trebuie observată mult mai mult decât ascultarea obişnuită a unui om independent. Ceilalţi credincioşi sunt şi ei dependenţi, dar nu total; sunt şi independenţi, şi atunci există o elasticitate când e vorba de credincioşii de rând.

Există consecinţe ale neascultării în mănăstire?

Cineva care nu ascultă de îndrumător şi se face independent din dependent, sigur că-şi deschide calea spre păcate în general şi spre alte devieri de la rânduieli pe care le cunoaştem din tradiţia monahală. Nu ştiu dacă trebuie să ai încredere în cineva aşa încât să faci orice. Îţi spune cel care te îndrumează. Important e să-ţi găseşti un îndrumător despre care să ai conştiinţa că nu greşeşte şi că nu te lasă nici pe tine să greşeşti. Şi atunci, e ce trebuie să fie! Dacă însă îndrumătorul cu care ai început nu mai este şi îţi vine un alt îndrumător, atunci lucrurile sunt puţin diferite, în sensul că dacă nu poate să facă un lucru aşa cum i se cere să-l facă, ar trebui să aibă şi o motivare personală în ceea ce priveşte binele pe care îl urmăreşte. În principiu un călugăr e dependent.

În cazul unui om din lume, în ce condiţii un credincios ar putea să nu facă ascultare faţă de duhovnic şi chiar să-şi schimbe duhovnicul“

În condiţia în care nu are încredere în duhovnic ca îndrumător. Dacă a avut o experienţă care-l derutează, care-i aduce confuzie, atunci poate să-şi găsească un duhovnic, să zicem, după inima lui, nu unul care-i permite orice, ci un duhovnic în care el are încredere. Dacă are încredere, atunci sigur că poate să urmeze îndrumările lui. Dacă nu are încredere, atunci nu are condiţia ascultării, supunerii totale. (Convorbiri duhovniceşti, părintele Teofil PĂRĂIAN)