Cartea „Preoți ortodocși bănățeni cu Sfânta Cruce sub tricolor - Decembrie ´89”, avându‑l ca autor pe părintele Ionel Popescu, vicar eparhial al Arhiepiscopiei Timișoarei, a fost tipărită cu
Răspunsuri duhovniceşti: O predică bună este cea care se ocupă cu problemele reale ale ascultătorilor
Ce însemnătate are participarea regulată la cele şapte Laude şi la Sfânta Liturghie?
Sfintele slujbe zilnice, în general, şi mai ales Sfânta Liturghie înseamnă odihnă, bucurie, mântuire şi împăcare cu Dumnezeu, cu conştiinţa şi cu semenii, sub razele vindecătoare ale Soarelui dreptăţii, Care potoleşte şi usucă izvorul patimilor din trup şi suflet. Această stare duhovnicească continuă dacă, după Sfânta Liturghie, ne putem menţine în duhul adevăratei smerenii.
Ce însemnătate are predica, cuvântul de învăţătură pentru formarea duhovnicească a călugărilor şi a mirenilor?
O predică şi o cateheză bună, care se ocupă cu problemele reale ale ascultătorilor, fie ei călugări, fie mireni, are adeseori darul de a trezi în noi starea de vinovăţie în care ne aflăm şi de a pune început bun îndreptării noastre. De asemenea, prin citirea Sfintei Scripturi şi a Sfinţilor Părinţi şi prin predicarea cuvântului lui Dumnezeu ni se lărgeşte orizontul cunoaşterii duhovniceşti şi se creează în viaţa noastră o ambianţă spirituală şi putinţa de a medita şi de a ne ruga într-o plinătate duhovnicească.
În ce fapte bune aflăm mai multă pace, bucurie şi mângâiere duhovnicească?
Eu pe toate acestea le-am simţit prezente în inima mea în timpul săvârşirii Sfintei Liturghii, care mă înalţă sufleteşte cel mai mult. Apoi, în timpul şi după rugăciunea făcută cu luare-aminte şi cu umilinţă; când am ajutat material ori moral pe cei ce mi-au cerut ajutor; când am reuşit, cu darul lui Dumnezeu, să dobândesc vreun suflet la pocăinţă şi când m-am aflat fără prihană în fapte şi în cuvânt faţă de propria conştiinţă, unde ştiu că mă întâlnesc cu Dumnezeu. (arhim. Ioanichie BĂLAN, Convorbiri duhovniceşti)