Răspunsuri duhovniceşti: Până la cinci ani, copiii trebuie împărtăşiţi în fiecare duminică

Ce ne puteţi spune de împărtăşania copiilor până la vârsta de şapte ani? Dar despre cea a călugărilor?

Copiii cei nevinovaţi, până la vârsta de cinci ani, este bine să-i împărtăşiţi, dacă se poate, şi în fiecare duminică. Iar copiii de 6-7 ani, mai ales acum, este bine să fie spovediţi şi apoi împărtăşiţi, că astăzi copiii văd şi aud multe sminteli, în casă, la televizor şi peste tot, nefiind supravegheaţi de părinţi.

La fel şi despre cei bătrâni şi bolnavi, zice Sfântul Simeon al Tesalonicului: „Cei bătrâni şi bolnavi, care nu au impedimente canonice, este bine să se împărtăşească mai des şi în sărbătorile mari“. Totdeauna, înainte de a te împărtăşi, după ce ţi-ai făcut metaniile, după ce ai părăsit păcatul şi ţi-ai făcut canonul dat de preot, trei zile cel puţin n-ai voie să bei vin, nici să mănânci de dulce sau cu untdelemn. Iar în afara postului, fără Spovedanie, fără canon şi fără o săptămână de post sau măcar trei zile nu te poţi împărtăşi. Cel puţin trei zile înainte de a te împărtăşi să nu mănânci cu untdelemn şi să nu bei vin; numai mâncare uscată. Aşa este rânduiala Sfintei Împărtăşanii, fraţilor.

Călugării din mănăstiri, dacă au duhovnic bun, să se spovedească cât mai des. La noi, Spovedania, cum vedeţi, e o dată pe săptămână, vinerea. Da, am călugări foarte treji, care vin de două-trei ori pe săptămână la mărturisire: „Părinte, n-am fost la Utrenie; părinte, am rămas în urmă cu canonul; părinte, am mâncat înainte de masă“ sau te miri ce. Dacă îl mustră conştiinţa, el vine, îi pui mâna pe cap, îl dezlegi şi se uşurează. Aşa că şi călugării bătrâni şi bolnavi se pot împărtăşi o dată pe săptămână; ceilalţi, dacă le dă voie duhovnicul, se pot împărtăşi, cel mai rar, la patruzeci de zile, cel mai potrivit, o dată pe lună. La Sfântul Simeon al Tesalonicului avem temei chiar pentru împărtăşirea la patruzeci de zile. El zice că, o dată la patruzeci de zile, fiecare să se pregătească şi să se împărtăşească, dacă n-are vreo oprire canonică. Este păcat pentru cel care te opreşte douăzeci de ani de la Împărtăşanie. În caz de moarte, dacă vezi că omul este gata, îi dai Împărtăşania. Nu-l mai poţi opri în caz de moarte; iar dacă nu moare şi mai trăieşte, face în continuare canonul dat. Aşa să ştiţi.

Niciodată nu se poate împărtăşi cineva, oricine ar fi, fără Spovedanie. Nici în caz de moarte sau de altceva, nu. Întâi Spovedania şi apoi Împărtăşania. (Ne vorbeşte părintele Cleopa, vol. 2)