De mic copil, poveștile îmi desenau lumea, iar frumuseţea lor părea să curgă din gura celor mai în vârstă ca un izvor fără sfârșit. Basmele, sărbătorile, legendele erau ca niște fire de aur pe care doar Dumnezeu știe de unde și cum le țeseau. Le ascultam fascinat și, cu trecerea anilor, am început să le notez într-un caiet simplu, al cărui cotor păstrează acum povara celor 60 de ani trecuți peste el. În filele lui s-au adunat amintiri, poezii și mărunțișuri aparent irelevante, dar care pentru mine poartă sufletul copilăriei.
Răspunsuri duhovniceşti: Să nu mai meargă nimeni de la discotecă la biserică, adică să mergi numai la biserică!
Este adevărat că muzica rock este satanistă sau îţi inspiră gânduri necurate?
Dragă, a venit la mine la spovedit cineva - şi eu pe tineri îi întreb în general dacă merg la discotecă - şi a zis că merge. Şi i-am zis să nu mai meargă, dar zice: „Părinte, de la discotecă numai eu merg la biserică!“ Păi zic: „De unde acum încolo, să nu mai meargă nimeni de la discotecă la biserică, adică să mergi numai la biserică!“
Eu cred că trebuie renunţat la nişte lucruri care sau deviază, sau întunecă, sau… Sfântul Marcu Ascetul zice aşa: „Hristos Se face toate celui ce crede“. Dacă vei crede în Hristos, vei putea să renunţi foarte bine la lucrurile care sunt cu semnul întrebării. Părerea mea este că sunt totuşi lucruri bune şi fumoase şi care trebuie menţinute, dar nu lucruri de felul acesta - muzica rock. Poţi să menţii, ca şi creştin, şi să asculţi, poate chiar călugăr fiind, muzică populară decentă. Mie îmi place, de exemplu, foarte mult Dumitru Fărcaş, cântece la oboi – aşa de mult îmi plac! – şi nu cred că-i vreo greşeală în toată treaba asta, că dacă aş crede că-i o greşeală, ar trebui s-o spovedesc şi să n-o mai fac. (Duhovnici români în dialog cu tinerii, arhim. Teofil PĂRĂIAN)



.jpg)