Răspunsuri duhovniceşti: „Sfătuieşte-i, o, duhovnice, la spovedanie deasă şi curată pe toţi!“

Când se face spovedania generală?

O dată pe an trebuie să faci spovedania generală din mică copilărie. Sfântul Nicodim Aghioritul spune: „O dată pe an, în Postul Mare, este bine să faci spovedania generală. Ştii de ce? Pentru smerenie. Te ajută mult să-ţi aduci aminte păcatele. Eu mă mărturisesc, dar dracul mă face să uit păcatele mele cu care am mâniat pe Dumnezeu. Dar eu, când fac spovedania generală, îngerul îmi aduce în minte tot muntele de păcate pe care le-am făcut. Şi atunci, mai mult se apropie Dumnezeu de noi, când noi ne smerim din adâncul sufletului.

Ce încredere avem că ni s-au iertat toate păcatele prin spovedanie?

Dar dumneata dacă ai spălat o rufă bine, curată, şi dacă se mai murdăreşte, nu o mai speli din nou? Nu pui sodă şi leşie şi o pui la uscat? Precum cămaşa trebuie spălată, aşa şi sufletul trebuie spălat mereu prin deasă spovedanie.

Sfântul Nicodim Aghioritul avea o învăţătura pentru duhovnic: „Sfătuieşte-i, o, duhovnice, la spovedanie deasă şi curată pe toţi!“. O dată în an se face spovedania generală din nou. Şi asta-i pentru smerenie şi pentru ca omul să nu uite neputinţele lui, cu care a supărat pe Dumnezeu. Aşa este. De aceea, trebuie să ne pocăim, să ne pară rău. Pentru că Dumnezeu este atât de milostiv şi de bun, că nu mai ţine minte răul ce-am făcut dacă noi ne întoarcem din toată inima şi ne mărturisim.

Cât de des trebuie să se împărtăşească călugării?

Călugării din mănăstiri, dacă au duhovnic bun, să se spovedească cât mai des. La noi spovedania, cum vedeţi, e o dată pe săptămână, vinerea. Sunt călugări foarte treji, care vin de două-trei ori pe săptămână la mărturisire: „Părinte, n-am fost la Utrenie; părinte, am rămas în urmă cu canonul; părinte, am mâncat înainte de masă“, sau te miri ce. Dacă îl mustră conştiinţa, el vine, îi pui mâna pe cap, îl dezlegi şi se uşurează. Călugării bătrâni şi bolnavi se pot împărtăşi o dată pe săptămână; ceilalţi, dacă le dă voie duhovnicul, se pot împărtăşi, cel mai rar, la patruzeci de zile, cel mai potrivit o dată pe lună.

Dar avem vreun temei la Sfinţii Părinţi pentru Împărtăşania la patruzeci de zile?

Da, avem la Sfântul Simeon al Tesalonicului. El zice că o dată la patruzeci de zile fiecare să se pregătească şi să se împărtăşească, dacă nu are vreo oprire canonică. Este păcat care te opreşte douăzeci de ani de la Împărtăşanie. În caz de moarte, dacă vezi că omul este gata, îi dai Împărtăşania. Nu-l mai poţi opri în caz de moarte; iar dacă nu moare şi mai trăieşte, face în continuare canonul dat. Aşa să ştiţi! (Ne vorbeşte părintele Cleopa, vol. 2)