Respectul faţă de reguli - cultură şi civilizaţie

▲ Încercăm să ne schimbăm şi să ne adaptăm la o lume mult mai dinamică şi mai competitivă, pe care ne-o dorim pragmatică şi în beneficiul nostru ▲

După căderea Zidului Berlinului, cele două lumi ale Europei au început un amplu proces de intrare în normalitate şi de refacere a tuturor relaţiilor dintre ţările care au fost blocate de către zidurile comunismului până la momentul respectiv. Căderea Zidului este, de fapt, un simbol. Un simbol al ruperii faţă de societatea deformată şi nedemocratică, cultivată în Estul Europei, o lungă perioadă de timp.

Astăzi, toate acestea sunt istorie şi nu reprezintă altceva decât un punct de plecare în reformarea societăţilor ţărilor estice. Unii dintre noi au reuşit mai mult, alţii, mai puţin, pentru că efectele Blocului Estic nu au avut repercusiuni numai economice, ci şi culturale sau, de ce nu, de mentalitate. S-au perpetuat nişte tare ale acelei perioade pe care le-aş enumera doar pentru noi, românii (fără a se considera că acopăr toate nuanţele), cum ar fi: neînţelegerea respectului faţă de proprietatea privată, nediferenţierea spaţiului public de activităţile private, criza de mentalităţi şi atitudini nepotrivite a funcţionarilor publici sau chiar lipsa de respect faţă de reguli.

Ne confruntăm, de fapt, cu propriile noastre caracteristici. Încercăm să ne schimbăm şi să ne adaptăm la o lume mult mai dinamică şi mai competitivă pe care ne-o dorim pragmatică şi în beneficiul nostru.

În judeţul Iaşi şi chiar în întreaga ţară, facem eforturi, administraţie şi cetăţeni, pentru a reduce, într-un timp cât mai scurt, diferenţele de dezvoltare economică. Sunt foarte multe reforme legislative şi instituţionale pe care România le aplică în ultimii ani, încercând să devenim mai eficienţi şi mai aproape de specificul lumii europene din care facem parte.

O vorbă populară spune că e bine „să nu ne ascundem după cireş“. Avem deseori un obicei de a evita răspunsurile tranşante şi directe, iar uneori, chiar batem câmpii cu graţie, în afara unor realităţi concrete.

Societatea românească se confruntă, de mulţi ani, cu o necesitate de reformare morală, o corectare profundă a acesteia, motivată de nevoia de a face faţă unei competiţii acerbe pe toate planurile posibile. Din păcate, ne caracterizează încă lipsa de respect faţă de reguli, elitele şi liderii de opinie nefiind creaţi printr-un proces de selecţie de apreciere a valorii şi performanţei. Majoritatea românilor care au vizitat Europa de Vest, recunosc şi sesisează diferenţele dintre noi şi ceilalţi ori de câte ori relatează această experienţă. Dincolo de necesităţile de infrastructură, dezvoltare economică, educaţie, modernizarea agriculturii etc., se află un factor esenţial, numit omul. E bine să recunoaştem ceea ce avem frumos şi bun, dar trebuie să ne devoalăm sincer şi deficienţele.

De multe ori, românii care au vizitat Vestul, s-au simţit depăşiţi de stilul de viaţă şi de nivelul de civilizaţie, încercând la întoarcere să îşi caute resursele pentru ca şi acasă să aibă parte de lucrurile bune pe care şi le-ar dori.

Am spus toate acestea pentru că dincolo de problemele rromilor, readuse în actualitate de evenimentele din Italia, mai sunt şi alte aspecte, care ţin de noi toţi. În ziua în care respectul faţă de reguli va deveni prioritar, în ziua în care stabilitatea va fi rezultatul eficienţei şi profesionalismului, se vor schimba atitudini, şi atunci poate că se vor reduce şi situaţiile neplăcute pe care trebuie să le gestionăm astăzi.

Avem nevoie să medităm mai mult, cu atenţie şi exigenţă faţă de noi înşine, pentru că, dincolo de eforturile instituţionale guvernamentale sau ale administraţiei publice, societatea românească trebuie realmente să îşi continue reforma morală şi să nu se păstreze doar în zona rece a senzaţiei că o lume nouă se reconstruieşte doar prin clădiri, investiţii sau proiecte.

Să punem, deci, accent şi pe educaţia comportamentului nostru. S-ar putea să avem surpriza ca lucrurile să meargă cu mult mai bine, prin simple modificări de atitudine.