Românii au talent. Dar și copiii lor

Am vizionat și eu, la câteva zile distanță, finala acelui concurs cu Rareș Prisacariu în rolul principal. Fiind o înregistrare, neavând emoțiile în plus ale „directului”, poți discerne mai bine calitatea, valoarea și importanța momentului.

În general, mă feresc să aplaud situații în care copiii sunt instru­mentați de adulți să poarte cu orice preț un anume mesaj, sunt „an­trenați” în scopul penetrării cât mai eficiente a învelișului sufletesc al adulților, care privesc scena respectivă. Cum fac „antrenorii” asta? Prin exploatarea la sânge a emoției. Adică prin asocierea unui mesaj puternic, poate chiar controversat, cu purtătorul său ingenuu, naiv, curat. Iar alăturarea poate fi explozivă! Luați cazul Gretei Thunberg: un copil care suferă de boala Asperger, o formă de autism, este educată de părinți (îndoctrinată, ar spune unii, căci ecologia a ajuns să fie și ea o ideologie) și apoi îndemnată/încurajată să militeze cu toate puterile pentru valorile ecologiei planetare. Dintr-un copil suedez obișnuit, Greta s-a trezit un star planetar cu agendă de lucru și întâlniri, cu sponsori și turnee, cu activități word-wide și cu un potențial premiu Nobel în buzunar (pe cel din 2019 l-a ratat, de puțin). Pe scurt, un copil propulsat în topul notorietății mondiale, care a transmis cu putere un mesaj simplu, folosindu-și rampa de lansare din propria ei condiție: sinceritatea copilăroasă și suferință vizibilă, marcate de îngrijorări și revendicări clare. Restul a fost completat de industria celebrităților, care a mai născut un idol, cu încasările aferente.

Nu este cazul, desigur, al lui Ra­reș Prisacariu, copilul din Bo­toșani, care a câștigat finala celui de al 13-lea sezon al emisiunii, recitând un text atribuit din „pix” lui Octavian Paler - în realitate aparținând lui Bob Moorehead, fost pastor ame­rican al Bisericii Creș­tine Overlake, alungat de enoriași în urma unui scandal sexual. Nu este cazul, repet, căci în România rețeta succesului nu este garantată, nici preluarea cazului de către „industria divertismentului”. Pur și simplu acest copil de 7 ani s-a prezentat la emisiune după ce a învățat pe de rost cele 288 de cuvinte ale textului tradus/adaptat în limba română, inspirat și dirijat în mod cert de părinții săi. Deoarece Rareș nu cred că citește din proprie ințiativă, de-abia în clasa  I fiind, cărțile lui Paler, poeziile lui Eminescu, psalmii lui David etc... Au făcut repetiții în familie și, după un număr de încercări, stimulați de talentul evident al copilului, au considerat că totul e gata. Iar rezultatul a fost pe măsură, ce-i drept.

Am văzut multe critici exprimate la adresa părinților, la adresa modului în care Rareș a fost „folosit” de către genitorii săi, dar și la adresa textului în sine. Și asta cred că a iritat cel mai mult o anumită fac­țiune: un text în care apare Dumnezeu, ca subiect central... Un text simplu dar convingător, rostit într-un fel anume, a avut efectul de trăsnet la marele public: 1,95 de milioane de urmăritori l-au savurat!

Aproape instantaneu, au apărut și mărturiile fotografice care îl indică pe Rareș ca fiind băiat de altar la o biserică botoșăneană, de aici ideea altora că acest copil a fost atacat de inamicii credinței stră­moșești, oculta & comp. Pe scurt, toată lumea manipulează cum poate și cum vrea acest caz, însă grav e că avem la mijloc dezvoltarea viitoare a unei persoane care acum este, ce-i drept, doar un copil. Talentat, plin de un har recitativ personal, cu o puternică tușă de caracter. Însă expunerea lui la un asemenea nivel cred că a atins o zonă de risc. Deși micului Mozart turneele pe care le organiza tatăl său prin palatele aristocrației vremii nu cred că i-au dăunat, iată că actorului-copil din comedia „Home alone” (Macaulay Culkin) celebritatea precoce i-a adus și o condamnare în adolescență, pentru posesie și consum de droguri. Cazuri și cazuri...

Concluzionând, spun așa: confruntările ideologice dintre oameni coboară la niveluri din ce în ce joase, dar și mai profunde, în zone delicate. Războiul de idei, dus la baionetă, nu mai are reguli, nici sfârșit. Pentru a avea ei dreptate, oamenii nu se mai dau în lături de la nimic. Nici în a abuza verbal un copil care vorbește convingător despre Dumnezeu, nici de a-l ridica în slăvi ca pe un vestitor inocent al lui Hristos, nici de a-l pune să învețe pe dinafară texte-manifest, grele pentru mintea lui. Rareș, îți dau un sfat: joacă-te până la epuizare! Cât mai poți fi tu însuți...