Cartea „Preoți ortodocși bănățeni cu Sfânta Cruce sub tricolor - Decembrie ´89”, avându‑l ca autor pe părintele Ionel Popescu, vicar eparhial al Arhiepiscopiei Timișoarei, a fost tipărită cu
Să iubim limba română!
Nu pentru că este frumoasă - deși este! -, cu melodicitatea și ritmul ei de spațiu mioritic deal-vale-deal, cu rare aglomerări de consoane, așa cum au altele, nu pentru că este foarte bogată - deși este! -, cu numeroase sinonime, astfel încât poți să-ți exprimi o idee ori un sentiment în multe feluri diferite, nu pentru că păstrează întreaga moștenire a limbii latine, nu pentru că în această descendență e soră sau verișoară cu limbi la fel de frumoase, precum eleganta franceză, pasionala spaniolă sau muzicala portugheză - bine, și pentru toate acestea, dar în primul rând pentru că este a noastră, este limba în care ne-am născut, am crescut, trăim și - cum a spus Nichita Stănescu despre sine, dar este valabil pentru noi toți - limba română e patria noastră.
De aceea, e normal s-o iubim și trebuie s-o respectăm.
Iar respectul începe cu obligația de-a vorbi și scrie corect în limba maternă. Firește, toți facem greșeli și e bine să evităm să ne erijăm în „naziști ai gramaticii”, așa cum se spune pe rețelele de socializare. Severitatea extremă e cu atât mai nerecomandabilă cu cât în scris - care, azi, se practică 90% printr-o tastatură - multe erori sunt ceea ce se numea odată greșeli de tipar, iar azi spunem „typo”.
Trebuie în schimb să fim atenți la greșelile care tind să se generalizeze și e normal să le semnalăm, pentru a nu lăsa limba să fie terfelită prin aplicarea abuzivă a principiului „Uzanța creează norma”. Chiar și dacă uzanța va impune „Este multe”?
Așadar - cu blândețe și nu cu aere de superioritate - spuneți oricui greșește că nu e corect:
Eu, ca și jurnalist - corect: ca jurnalist. Evitarea cacofoniei „Eu, ca constructor” a dus la apariția unui „și” parazit, care, culmea, e folosit și acolo unde în absența lui n-ar suna nimic urât. Iar cacofoniile se pot evita și altfel: „Eu, constructor fiind”, „Eu, în calitate de constructor” etc.
Ei se focusează - se concentrează. E, ca și altele, un import din engleză total nejustificat. Justificate sunt doar cele pentru care nu există echivalent în română: mouse, soft, hard etc.
Am decât 5 lei - doar 5 lei. „Decât” nu se folosește... decât la formele negative, precum aceasta!
Ți-ar place? - ți-ar plăcea. Nu e o greșeală gravă, dar e bine de evitat.
Așa se așează - așază.
Vroia și el - voia. Formele cu „r” sunt hibrizi artificiali între verbele „a voi” și „a vrea”.
Să aibe un rost - să aibă.
Marginea pieții - pieței. Genitivul feminin se formează din plural + i: masă-mese-mesei, femeie-femei-femeii etc.
Nu prea face sens - nu prea are. De data asta e un import (nejustificat) de expresie, ca și, de pildă, „A tras de puțin pe lângă poartă” - corect „cu puțin”.
Nu se merită să te râzi de el - nu merită să râzi.
Nu fii fraier! - Nu fi. Imperativul negativ se formează cu infinitivul: mănâncă!-a mânca-nu mânca!
Cartea care am citit-o - pe care.
Tu însuși - însuți.
A pățit-o datorită erorii făcute - din cauza. „Datorită” e în cazurile fericite.
Pictorul crează tablouri - creează. Acolo unde, în conjugarea lui „a lucra”, apare un e, în cea a lui „a crea” sunt 2 de e: lucrez-creez, dar lucram-cream.
Floarea sorei mele - surorii.
Prețurile sunt scumpe - sunt mari. Produsele sunt mai scumpe sau mai ieftine, prețurile sunt mai mari sau mai mici.
Vom servi masa - doar dacă suntem ospătari. Altfel, vom mânca.