Sărbătoarea pomenirii unui mare ierarh

Sfântul Ierarh Nifon, patriarh al Constantinopolului şi mitropolit al Ţării Româneşti, rămâne un ierarh pilduitor prin viaţa, lucrarea şi mai ales smerenia sa.

S-a născut în ţinutul Peloponezului din sudul Greciei, în jurul anului 1440, primind la botez numele Nicolae. A fost tuns în monahism de vestitul pustnic Antonie, moment în care a primit numele Nifon.

În anul 1483 a fost chemat la slujirea arhierească, conducând Mitropolia Tesalonicului, iar după numai trei ani, avea să ajungă patriarh al Constantinopolului în locul lui Simeon, trecut la cele veşnice.

Sultanul Baiazid al II-lea l-a îndepărtat din Tronul patriarhal în anul 1488. Sfântul Nifon s-a retras în Mănăstirea Sfântului Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, din insula aflată în apropierea oraşului Sozopolis (în Bulgaria de azi). Acolo a ridicat un schit şi a petrecut până în anul 1496, când a fost chemat iarăşi la conducerea Patriarhiei Ecumenice. După numai doi ani şi câteva luni, a fost din nou exilat de turci la Adrianopol. În acest loc avea să-l cunoască pe domnitorul Ţării Româneşti Radu cel Mare (1495-1508). Voievodul l-a adus în anul 1504 în Ţara Românească pentru a conduce şi reorganiza Biserica din aceste ţinuturi. O însoţire nelegiuită la Curtea Domnească a lui Radu cel Mare, între sora acestuia şi un boier moldovean căsătorit, l-a făcut pe Sfântul Nifon să se retragă la Mănăstirea Vatopedu din Muntele Athos, apoi la Mănăstirea Dionisiu, unde va trece la cele veşnice în ziua de 11 august 1508.

Când Neagoe Basarab ajunge domnitor, aduce moaştele Sfântului Nifon în Ţara Românească, spre ştergerea greşelii lui Radu Vodă. Gavriil Protul notează în lucrarea despre viaţa Sfântului Nifon următoarele: "Au dus, apoi, sicriul şi l-au pus deasupra mormântului lui Radu Vodă, rugându-se toată noaptea, împreună cu Neagoe Vodă, sfinţiei sale pentru iertarea păcatului lui Radu Vodă, care fără dreptate a lepădat pre Sfântul de la sine şi l-a gonit din ţară. Şi - mare minune! - spre sfârşitul utreniei, vrând Dumnezeu să arate aievea iertarea păcatului lui Radu Vodă şi al altora, care făcuseră nevoie şi scârbă sfântului, a văzut singur Neagoe Vodă descoperire ca aceasta de la Dumnezeu: s-au rupt scoabele cele de fier şi acoperământul mormântului lui Radu Vodă şi degrabă s-au desfăcut marmurile, iar dinlăuntrul s-a ivit trupul lui Radu groaznic şi întunecat, plin de puroi şi de putoare. S-a deschis şi sicriul Sfântului Nifon şi a izvorât de la sfântul izvor de apă, care a spălat tot trupul lui Radu Vodă, arătându-l luminat. Apoi toate încuietorile şi pietrele singure s-au închis şi s-au arătat lui Neagoe şi a făcut mare mulţumire".

Arătându-i-se domnitorului în chip minunat această împăcare, a poruncit ca moaştele Sfântului Nifon să fie aşezate într-o raclă de argint, poleită cu aur şi împodobită cu pietre scumpe, pentru a fi mai apoi dăruită Mănăstirii Dionisiu. Monahii acestei mănăstiri, în semn de mulţumire, i-au oferit lui Neagoe Basarab capul şi mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Nifon. Moaştele au fost aşezate în Mănăstirea Curtea de Argeş, iar în anul 1949 au fost mutate în Biserica Sfântul Dumitru, catedrala Mitropoliei Olteniei. De acolo, o părticică s-a dăruit vechii Catedrale mitropolitane din Târgovişte, sediul Mitropoliei Ţării Româneşti din vremea Sfântului Nifon.

Patriarhul Nifon al Constantinopolului este primul sfânt canonizat pe pământ românesc şi totodată cel dintâi alcătuitor al rugăciunii de dezlegare pe care preoţii o citesc la slujba înmormântării.

În ultimii ani, Sfântul Ierarh Nifon a fost cinstit în mod deosebit la Târgovişte, în catedrala unde marele ierarh a păstorit ca strălucit mitropolit al Ungro-Vlahiei.

Trebuie să apreciem ab initio că venirea Sfântului Nifon în Ţara Românească a fost înainte de toate un act de mare şi autentică smerenie. Fost patriarh al Constantinopolului în două rânduri şi mai înainte arhipăstor al Tesalonicului, tron episcopal care l-a avut ca prim păstor pe marele Pavel, Apostolul neamurilor, Sfântul Nifon a îmbrăcat cu smerenie mantia de mitropolit, gândindu-se că Mai-Marele Păstorilor S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om (Filipeni 2, 7).

În timpul slujirii ca mitropolit la Târgovişte a hotărât înfiinţarea a două centre episcopale, la Buzău şi Râmnicu-Vâlcea, a rânduit episcopi, stareţi, preoţi şi diaconi, călătorind cu râvnă apostolică şi smerenie filocalică. Pilduitoarea sa vieţuire a conferit ordine temeinică în viaţa Bisericii, iar proiectele culturale şi administrative pe care le-a iniţiat au rămas şi ele grăitoare în trecerea ireversibilă a timpului.

Din lucrarea pizmaşului, între marele ierarh şi puterea seculară s-a iscat un conflict care a dus la plecarea mitropolitului în Muntele Athos. Fostul patriarh îmbrăcase din nou veşmântul smereniei şi al umilinţei.

Cum spuneam, în ultimii ani, mai precis din 2008, Sfântul Ierarh Nifon, patriarhul Constantinopolului şi mitropolitul Ungro-Vlahiei, a fost prăznuit în mod deosebit în Arhiepiscopia Târgoviştei. Motivele sunt multiple.

În primul rând acolo este locul slujirii fostului patriarh Nifon în anii rânduiţi de Dumnezeu ca mitropolit al Ţării Româneşti, iar realizările sale au rămas neuitate în tradiţia eparhiei, în cultura românească şi în istoria neamului.

În aceeaşi Mitropolie a Târgoviştei, care s-a mutat mai târziu la Bucureşti (1688), Ierarhul Nifon a fost canonizat printr-o impunătoare slujbă, cu prilejul sfinţirii Mănăstirii Curtea de Argeş (1517). Alături de patriarhul Constantinopolului au participat atunci toţi egumenii mănăstirilor atonite, lucru foarte rar întâlnit în istoria celui de-al doilea mileniu. Nu cred că întreg colegiul egumenilor de la Athos a mai fost la vreun eveniment de o asemenea importanţă într-o ţară ortodoxă. Aceasta era, de altfel, şi recunoaşterea mărinimiei (milostivirii) domnilor ţărilor române faţă de altarele din Grădina Maicii Domnului (Muntele Athos).

Mai este, poate, şi un motiv de suflet, acela că actualul Mitropolit şi Arhiepiscop al Târgoviştei poartă tot numele de Nifon, primit întâmplător sau nu, la tunderea sa în cinul monahal din Lavra Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, în anul mântuirii 1981.

Important este faptul că Înalt Preasfinţitul Părinte Nifon Mihăiţă a iniţiat prăznuirea marelui său înaintaş într-o atmosferă solemnă, cu participarea tuturor monahilor şi preoţilor eparhiei, însoţiţi de mulţimea credincioşilor.

În anul 2008, la împlinirea a 500 de ani de la strămutarea Sfântului Nifon la cereştile locaşuri, împreună cu părinţii consilieri de la Centrul eparhial din Târgovişte, Înalt Preasfinţitul Nifon a făcut un pelerinaj la Muntele Athos, slujind împreună cu Patriarhul Ecumenic la Mănăstirea Dionisiu, locul ultimelor nevoinţe şi al trecerii Sfântului Ierarh întru veşnica Împărăţie a lui Dumnezeu.

Cu mare bucurie am participat şi eu la sărbătoarea Sfântului Nifon din 11 august, anul 2012.

Văzând mulţimile de credincioşi şi sutele de preoţi, am rămas fără cuvinte. Aşa se întâmplă uneori, prin voinţa lui Dumnezeu şi a sfinţilor, iar aceste sărbători constituie izvor de binecuvântare şi pot deveni pelerinaje tradiţionale, cu impact misionar relevant în viaţa Bisericii.

Fiecare parohie din istorica eparhie a trimis la Catedrala arhiepiscopală copii, tineri şi vârstnici, în frunte cu preoţii lor. Toţi au participat la Sfânta Liturghie, săvârşită lângă Altarul vechiului lăcaş, printre ruini şi arbori, ca într-o imensă catedrală care i-a putut primi în spaţiul Creaţiei lui Dumnezeu.

Chiriarhul locului le-a zâmbit şi i-a îmbrăţişat pe fiecare în parte, deschizându-şi larg braţele părinteşti, pentru a-i cuprinde cu iubirea părintelui celui bun.

Corul catedralei, de înaltă ţinută şi competenţă, a completat cântarea îngerilor şi l-a cinstit după cuviinţă pe marele ierarh, care ocroteşte din Ceruri Eparhia Târgoviştei şi toate locurile pribegiei sale.

La reşedinţa Înalt Preasfinţitului Părinte Mitropolit Nifon, împodobită şi pregătită pentru solemnitatea momentului, au fost poftiţi numeroşi demnitari, preoţi, monahi, ostenitori ai Centrului eparhial, binefăcători şi ajutători ai eparhiei. S-au rostit cuvinte frumoase şi au răsunat cântări măiestrite. A fost o lecţie de ordine şi demnitate desăvârşită. S-au putut observa de departe bunul gust, eleganţa, organizarea şi bunăvoinţa gazdelor.

Sfântul Ierarh Nifon, patriarhul surghiunit şi monahul smerit, împreună cu Înalt Preasfinţitul Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh patriarhal, au dat strălucire unei zile care se înscrie în mod cert în istoria unei eparhii cu tradiţie şi importanţă recunoscută, vechea şi mereu tânăra Târgovişte.