Alegerile prezidențiale și legislative din Statele Unite au venit și s-au dus. A curs multă cerneală și s-au agitat mulți biți. Urmează alegerile din România. Unii s-au bucurat, alții mai puțin.
Sărbători ale spiritualității românești dincolo de granițele țării
Fenomenul migraţiei, un fenomen general care s-a manifestat încă din cele mai vechi timpuri, a căpătat în ultimii ani amploare. S-a extins simţitor după ridicarea obligativităţii vizelor pentru cetăţenii români care călătoresc în statele Uniunii Europene.
Întru păstrarea propriei identităţi şi a valorilor tradiţionale, pentru un dialog interreligios şi intersocial reuşit, încă de la crearea primelor comunităţi româneşti în ţările europene, Biserica Ortodoxă Română a purtat grijă fiilor săi şi a creat noi episcopii şi parohii în care slujesc lui Dumnezeu şi credincioşilor români ierarhi şi preoţi misionari.
În urmă cu zece ani, la sfârșitul lunii iunie, respectiv la începutul lunii iulie, am fost părtaș la două evenimente bisericești românești deosebite. Este vorba de întronizarea a doi episcopi români care poartă grijă credincioșilor noștri aflați departe de țara lor, de vetrele în care s-au format ori au trăit mai mulți sau mai puțini ani, și anume, în îndepărtata Australie și Noua Zeelandă, dar și în Eparhia Europei de Nord, care cuprinde românii din Suedia, Norvegia, Danemarca, adică din Ținuturile Nordice, așa cum mai sunt ele numite.
Îmi amintesc cu bucurie de momentele care s-au petrecut atunci, când o delegație numeroasă a Bisericii Ortodoxe Române (din care am făcut și eu parte) a fost prezentă atât la Melbourne, în Australia, cât și la Stockholm, în Suedia.
În primul rând, drumul către îndepărtata Australie a fost un moment inedit pentru mine, cea mai lungă călătorie pe care am făcut-o, mergând mai întâi până la Londra, apoi, după o escală de câteva ceasuri, până la Hong Kong, călătorind 12 ore cu avionul, iar după escala de la Hong Kong, încă 12 ore până la Melbourne.
În al doilea rând, această deplasare mi-a adus aminte de misiunea încredințată de Mântuitorul Hristos tuturor slujitorilor Lui, de lungile călătorii misionare făcute la începutul istoriei Bisericii creștine de apostolii care aveau râvnă în propovăduirea Evangheliei.
La Melbourne, într-o biserică românească ce avea deja vreo 40 de ani de istorie, devenită între timp Catedrală Episcopală, în anul 2008, în ziua sărbătorii Sfinților Apostoli Petru și Pavel, a fost întronizat pentru prima dată un episcop român, chemat să îi păstorească pe credincioșii Bisericii noastre ajunși acolo în călătoria sinuoasă a vieții lor. Episcopul Mihail Filimon întronizat atunci avea să se ocupe în mod special de restaurarea şi înfrumuseţarea catedralei, pe care a resfinţit-o la 1 iulie 2018.
Îmi amintesc de bucuria românilor din metropolă, pe câțiva dintre ei cunoscându-i din țară, cu familii evlavioase, atente la rânduielile sfinte ale credinței noastre, căutând întotdeauna lumina faptelor bune și bucuria participării la Sfânta Liturghie.
Îmi aduc aminte cum au venit mai mulți ca întotdeauna, umplând biserica, bucurându-se de oaspeții care au sosit din țară: ierarhi, arhimandriți, preoți și diaconi.
O slujbă de priveghere săvârșită asemenea celor din tradiția mănăstirească a deschis sărbătoarea, iar a doua zi, la Sfânta Liturghie, împreună cu ierarhii Bisericii Ortodoxe Române, au slujit și episcopi din alte Biserici Ortodoxe surori, misionari și ei pe pământul Australiei și Noii Zeelande.
Ceea ce a urmat în perioada care a trecut de atunci este deja cunoscut. Dinamica vieții bisericești, prezentată nouă prin intermediul Radioului și Televiziunii TRINITAS, respectiv prin Agenția de Știri BASILICA și Ziarul Lumina ale Patriarhiei Române, ne aduce mai aproape lucrarea bisericească a fraților români din Australia și Noua Zeelandă cu parohii noi, misiune atentă și sporită, cu prezență românească tot mai simțită, mai ales a episcopului, în unele duminici și sărbători în parohiile eparhiei, dorind întâlnirea cu frații români, și mai ales ctitorirea unei mănăstiri cu hramul Izvorul Tămăduirii chiar la Melbourne. Toate acestea înseamnă o parte din ceea ce s-a făptuit aici în această perioadă.
Biserica Ortodoxă Română și statul român au ajutat această eparhie pentru a dobândi biserici sau proprietăți. Important a fost și gândul de a construi mai multe locașuri de cult, iar la această dorință au răspuns mulți dintre păstoriții Episcopului ortodox român al Australiei și Noii Zeelande, Preasfințitul Părinte Mihail, care a împlinit la sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel zece ani de slujire.
În Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord, aflată la o distanță mai mică de țară și casele părinteşti ale românilor, s-au înfăptuit foarte multe lucruri odată cu ziua întronizării, la începutul lunii iulie 2008, în Catedrala comunității sârbe din Stockholm, unde Preasfințitul Părinte Macarie Drăgoi a devenit întâiul Episcop ortodox român al Europei de Nord.
Pământul misiunii românești din Europa de Nord era mai afânat decât cel al Australiei, întrucât mai mulți episcopi români, mai ales în a doua jumătate a veacului XX au poposit în diferite locuri de aici, ctitorind biserici și comunități care au fost ani la rând deservite de preoți vrednici, unii dintre ei profesori de teologie sau clerici cu multe daruri, trimiși ai Patriarhiei Române pentru a face misiune între credincioșii stabiliți în zonele respective.
Totuși, în ultima perioadă, s-a simțit, adeseori, prezența unui ierarh român în această zonă, a cărui binecuvântare este apreciată și dorită la numeroase slujbe misionare, la hramuri de biserici, la săvârșiri ale unor Sfinte Taine, dar și la sărbătorile sufletului românesc. Mulți dintre credincioșii acestei tinere eparhii au avut posibilitatea să-și întâlnească episcopul, să se spovedească la el sau să primească sfaturi, să fie binecuvântați la botezurile pruncilor ori la Taina Cununiei de arhiereasca mână a păstorului lor.
De asemenea, din activitatea misionară a Eparhiei Europei de Nord nu se poate trece cu vederea invitarea unor personalități ale vieții culturale din România, profesori de teologie, academicieni, persoane ale vieții publice, reprezentanți ai Casei Regale a României și mulți demnitari români, care în diferite prilejuri, fie în Suedia, Danemarca sau Norvegia, au fost în comuniune cu frații români la sărbătorirea Zilei Naționale, la diferite momente comemorative și aniversare, la bucuria pe care aceștia au simțit-o participând la conferințe, simpozioane și întâlniri despre istoria zbuciumată a poporului român, dar, mai ales, despre lumina din sufletul oamenilor lui.
Sărbătoarea din 29 iunie a Episcopiei Ortodoxe Române din Australia și Noua Zeelandă, ca și aceea de la începutul lunii iulie a Episcopiei Europei de Nord marchează zece ani de misiune pe care ierarhii celor două eparhii, preoții, monahii și credincioșii lor le-au închinat Domnului. Acești zece ani reprezintă și o exemplară lecție de comuniune și simțire românească, într-o vreme în care românii sunt răspândiți până la marginile lumii.
Noi, în țara în care ne-am născut, ne aflăm după cum zis-a cronicarul: în calea tuturor răutăților, dar românii au plecat, mai ales în ultimii ani, în lumea cea mare, iar preoții și episcopii i-au urmat până la marginile pământului. Așa se cuvine să fie întotdeauna slujitorii sfintelor altare, alături de păstoriții lor.