Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Secretele Catedralei „Sfânta Familie“ din Barcelona

Secretele Catedralei „Sfânta Familie“ din Barcelona

Un articol de: Cornel Cadar - 11 Noi, 2011

Cine ajunge la Barcelona (Spania) nu poate să nu viziteze Catedrala "Sfânta Familie", care se înalţă în inima oraşului secularizat. Concepută şi proiectată de Antoni Gaudí, edificiul reprezintă un mesaj concret: o prezenţă a sacrului, o cateheză despre Isus Cristos, un cântec de laudă adus Creatorului.

Mai întâi impresionează proporţia şi armonia exprimate în dimensiunile sale: 95 m lungime, 60 m lăţime. În interior, pe o suprafaţă de 4.500 metri pătraţi intră circa 13.000 de persoane. Construcţia a început în anul 1882, fiind realizată în prezent 60%. Se prevede că se va termina în anul 2030. Sunt gata nava centrală, pavimentul, vitraliile, altarul major şi baldachinul.

Pe cele trei faţade exterioare (ale Naşterii, Pătimirii şi Gloriei) te întâmpină naşterea Domnului, moartea, învierea şi venirea în slavă a Mântuitorului. Toate sunt o invitaţie la meditaţie despre Isus Cristos.

Faţada Naşterii, în stil gotic, se află în faţa răsăritului de soare şi, având multe elemente de floră şi faună, reprezintă viaţa. Faţada Pătimirii, situată spre vest, celebrează durerea: se prezintă cu forme simple şi ornamente schematice. Faţada Gloriei încă nu este terminată; este orientată spre sud şi-l celebrează pe om în interiorul creaţiei.

Partea înaltă a bazilicii este ca o pădure cu copaci mari care se înalţă zvelt spre cer. Sunt 18 turnuri de înălţime diferită. Douăsprezece, câte patru pe fiecare faţadă, îi reprezintă pe cei 12 Apostoli. Patru, mai înalte, îi reprezintă pe cei patru Evanghelişti (cu simbolul tradiţional al fiecăruia: îngerul, boul, acvila şi leul). Mai înalt, deasupra absidei, este turnul dedicat Maicii Domnului, având o coroană de stele. Turnul lui Isus le depăşeşte pe toate în înălţime şi are în vârf o cruce mare. Măsoară 170 de metri şi este vizibil de departe: ziua străluceşte graţie mozaicurilor din care este compus; noaptea străluceşte datorită luminii proiectate de la celelalte turnuri.

În interior, atenţia vizitatorului este îndreptată spre altar, locul central al Liturghiei. Sunt prezente crucea, Maica Domnului şi Sfântul Iosif. Sunt simbolizate cele cinci continente, iar coloanele fac trimitere la cele 52 de duminici ale anului.

Vizitatorul poate descoperi interesul arhitectului pentru cifrele 7, 5 şi 12, făcând trimitere la evenimente din Scriptură sau exprimând perfecţiunea. Catedrala a fost declarată de UNESCO patrimoniu al umanităţii. Este vizitată şi admirată în fiecare an de aproape trei milioane de persoane.

La 7 noiembrie s-a împlinit un an de la sfinţirea ei de către Benedict al XVI-lea.

Deşi construită din donaţii şi chete publice, de mai multe ori oameni rău intenţionaţi au încercat s-o incendieze. Ultima dată după anul 1936 a fost la 19 aprilie 2011.

Cu pietre, linii, suprafeţe şi turnuri, arhitectul a realizat "un spaţiu de frumuseţe, de credinţă şi de speranţă, care-l conduce pe om la întâlnirea cu acela care este adevărul şi frumuseţea însăşi".

Născut la Reus, în Catalonia, la 25 iunie 1852, Antoni Gaudí aparţinea unei familii modeste. A studiat la Reus şi la Barcelona. Pentru a-şi plăti studiile, lucra. În anul 1878 s-a laureat în arhitectură. Şi-a deschis un birou la Barcelona şi în scurt timp s-a impus atenţiei ca unul din tinerii arhitecţi cei mai originali şi inovatori. Faima sa nu este legată numai de "Sagrada Familia", ci de multe alte opere realizate în diferite oraşe din Spania. Fiecare lucrare a sa o dedica lui Dumnezeu, căutând să lase asupra ei, chiar dacă era una civilă, un "semn" religios.

Misiunea construcţiei Catedralei "Sagrada Familia" a primit-o în anul 1883, când avea 31 de ani.

La 7 iunie 1926, în timp ce mergea prin oraş, a fost lovit de un tramvai. Spitalizat, a murit după trei zile, la 10 iunie, şi a fost înmormântat în cripta bisericii pe care o construia. La moartea sa erau gata Faţada Naşterii, un turn, absida şi cripta. Schiţele realizate de el, pe care le-a ilustrat cu mii de desene şi notiţe, a făcut posibilă continuarea lucrării.

Om al credinţei, Gaudí a înţeles că o operă se face cu post şi rugăciune. Dedica mult timp acestor practici ale credinţei. În fiecare dimineaţă se scula devreme pentru a merge la Liturghie. Citea, de asemenea, cu asiduitate Sfânta Scriptură. "O biserică (este) unicul lucru vrednic să reprezinte simţirea unui popor, deoarece religia este cel mai înalt lucru în om", spunea el.