De mic copil, poveștile îmi desenau lumea, iar frumuseţea lor părea să curgă din gura celor mai în vârstă ca un izvor fără sfârșit. Basmele, sărbătorile, legendele erau ca niște fire de aur pe care doar Dumnezeu știe de unde și cum le țeseau. Le ascultam fascinat și, cu trecerea anilor, am început să le notez într-un caiet simplu, al cărui cotor păstrează acum povara celor 60 de ani trecuți peste el. În filele lui s-au adunat amintiri, poezii și mărunțișuri aparent irelevante, dar care pentru mine poartă sufletul copilăriei.
Sfânta Treime
Noi creștinii ortodocși credem într-un singur Dumnezeu întreit în Persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. După cum mărturisim și la sfârșitul rânduielii care precedă Taina Sfântului Botez: „Mă închin Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Treimii Celei de o ființă și nedespărțite”.
Orice acțiune liturgică pe care o facem în cultul ortodox o săvârșim în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Primim Botezul prin întreita afundare în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh și mărturisim că ne-am botezat, luminat, miruit, sfințit și spălat în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
Când ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci, spunem: în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Facem acest lucru pentru că și noi credem, ca Sfântul Grigorie Teologul, că atunci când spunem Dumnezeu, înțelegem Tatăl, Fiul și Sfântul Duh.
Credința noastră ortodoxă este că Dumnezeu este Unul în Ființă și Întreit în Persoane: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, mărturisind astfel adevărul dogmatic al Sfintei Treimi, care este fundamentul învățăturii de credință a Bisericii noastre.
Toate mărturisirile de credință ortodoxă au la bază dogma Sfintei Treimi pe care o mărturisim în cult sub formă doxologică: „Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh” sau „lăudăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh”.
Conform dogmei ortodoxe, noi credem „întru unul Dumnezeu”, Care este Întreit în Persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Este o singură Ființă, Care este întreagă și deodată în Tatăl, în Fiul și în Duhul Sfânt. De aceea noi mărturisim pe Dumnezeu Tatăl, pe Dumnezeu Fiul și pe Dumnezeu Duhul Sfânt, Treimea cea de o ființă și nedespărțită. „Tatăl are ființa divină una prin nenaștere, Fiul prin naștere, iar Duhul Sfânt prin purcedere” (pr. prof. dr. Isidor Todoran și arhid. prof. dr. Ioan Zăgrean, Teologia Dogmatică, p. 123). După cum mărturisim și în Crez: „Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl atotțiitorul... Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii... Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit...”
Deci, raporturile treimice sunt: Tatăl nenăscut și nepurces naște din veci pe Fiul și purcede pe Duhul Sfânt.
Mărturisind adevărul de credință al dogmei Sfintei Treimi, cântăm imnul de laudă: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi!”



.jpg)