Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Simplitatea deschide calea cunoaşterii

Simplitatea deschide calea cunoaşterii

Data: 15 Octombrie 2013
Sfântul Apostol Pavel scria într-una din epistolele sale, cea dedicată corintenilor, că Dumnezeu li se descoperă oamenilor simpli, nu înţelepţilor acestei lumi. De aceea şi teologia care vine doar din speculaţie teoretică şi nu din viaţa trăită în Hristos este una fără greutate, fără putere de a mişca inima şi a convinge. Un om, înainte de a deveni monah, era cioban şi singurul lucru care îl preocupa era cum să se mântuiască. Odată, prin părţile unde locuia, a trecut un pustnic şi i-a spus: „Dacă vrei să te mântuieşti, să mergi pe calea cea dreaptă“. El însă a luat cuvântul ăsta chiar în litera lui. A apucat, aşadar, pe un drum şi a mers trei zile doar drept înainte, până când în cele din urmă a ajuns la o mănăstire. Acolo, egumenul, dacă i-a văzut dorul lui de mântuire, l-a făcut îndată monah şi l-a pus să slujească în biserică. Într-o zi, în timp ce făcea curăţenie în biserică, egumenul a trecut pe acolo şi l-a sfătuit să-şi facă treaba bine. Acela, după ce a ascultat sfaturile, l-a întrebat pe egumen arătând spre Mântuitorul Răstignit: „Gheronda, cine este Acela care stă acolo atârnat? Sunt aici de atâtea zile, şi nu L-am văzut să coboare ca să mănânce sau să bea ceva“. Când a auzit acestea, egumenul s-a minunat de simplitatea lui şi i-a spus: „Eu L-am pedepsit să stea acolo sus, fiindcă nu-Şi făcea bine treaba“. Monahul l-a ascultat fără să spună nimic. Seara şi-a luat porţia de mâncare şi s-a încuiat în biserică. S-a oprit la picioarele Celui Răstignit şi I-a spus cu durere: „Coboară, frate, ca să mâncăm împreună!“ Atunci Hristos a coborât şi a mâncat împreună cu monahul cel simplu, după care i-a făgăduit că îl va lua în casa Tatălui Său, ca să se desfăteze veşnic. Şi, într-adevăr, după câteva zile acest monah simplu a adormit în pace. Vedeţi, spune Cuviosul Paisie Aghioritul, povestitorul acestei întâmplări, monahul nostru avea o desăvârşită neştiinţă, dar ce s-a învrednicit să trăiască, datorită multei simplităţi şi curăţiei pe care le avea! (Preluare din Cuviosul Paisie Aghioritul, „Patimi şi virtuţi“, vol. V, Editura Evanghelismos, 2007)