Slove epistolare din vremuri de demult (IV)

„Preafericirea Voastră, în gând și în inima mea, mereu vă urez tot ceea ce se poate dori mai bun în viață. Rostesc aceasta cu fiecare prilej sărbătoresc, cu fiecare urare, voind a vă așeza la inimă respectuoasa afecțiune ce v-o închin totdeauna. Mulțumindu-vă frumos pentru permanenta atenție, cu tot nescrisul meu la vreme, rămân respectuos și devotat.”

Aceste cuvinte extrase din filele epistolare trimise de pictorul și artistul Aurel Bordenache Patriarhului Justinian Marina evidențiază sinceră prietenie, căldură sufletească, devotament și smerenie, daruri și virtuți parcă tot mai rar întâlnite astăzi.

Stilul literar al acestor epistole poartă veșmântul fonetis­mului vremii, cu aromă de cărturărie, imprimat cu fine nuanțe artistice și sufletești.

Patina timpului se va aşterne peste aceste pagini şi caligrafii, dar conţinutul de suflet şi simţire rămâne nealterat, făcând să vibreze inima celor care citesc aceste slove cu bucuria întâlnirii vremurilor și oamenilor de demult.

Codlea, 4 ianuarie 1974
Mult iubite și Preafericite
Părinte Patriarh,

Sper că ați primit la vreme urările mele de sărbători și Anul nou, 1974. Peste câteva zile mai vine o serbare mare pentru Preafericirea Voastră și pentru cei ce vă iubesc, ziua onomastică.

Fiecare an ce se adaugă ca o boabă vine să se adauge la cele ce au început și format șiragul anilor cuprinși în viață până într-o anumită clipă. Fiece boabă nouă e tot mai șlefuită, tot mai prețuită, mai plină de înțe­lepciunea materiei, înțelepciune dobândită din trăire, din expe­riență, din încercări, din înfrângeri și biruințe.

Ne tot urăm unii altora ce credem că e mai bine de dorit. Dar viața supusă sorții și capriciilor vremurilor ne impune adesea ce vrea ea.

Pentru unul ca mine care stă în ungherul singurătății și departe de forfota vieții de toate zilele, aceste zile de sărbătoare, care sosesc la date hotărâte, par oarecum stranii, căci nu fac decât să însemne pe răbojul vremii nădejdile și dorințele noastre, legate de ceea ce nu poate fi schimbat.

De unde ne vine îndemnul să mai vrem, să mai credem, să mai sperăm? Își pune întrebări unul ca mine care nu știe de onomastică, serbări și altele asemenea, dar Preafericirea Voastră aveți credință, aveți nespusul drag al copiilor și al familiilor, aveți înal­ta demnitate de Patriarh al Bisericii noastre. Toate acestea se leagă de viață. M-am bucurat pentru Didu, m-am bucurat pentru Preafericirea Voastră, când mi-au scris din New York buna veste a primei reușite. Să le purtați noroc, Preafericirea Voastră, purtând în inimă și gând grija ce le-o aveți și să vă bucurați mereu de bucurii tot mai mari.

Să vă mai putem ura încă mulți, mulți ani, de ziua Preafericirii Voastre, de Anul Nou și în toate sărbătorile, viață lungă, deplină sănătate și puteri reînnoite.

Rămân devotat Preafericirii Voastre, cu aceeași respectuoasă dragoste,

Al Preafericirii Voastre,
Aurel Bordenache

Codlea, 8 iunie 1975
Mult iubite și Preafericite
Părinte Patriarh,

Am aflat la timp de călătoria ce trebuie să o faceți la Ierusalim. Acum am primit și ilustrata de acolo scrisă de părintele Nicanor.

S-a împlinit deci un vis, nădăjduiesc, în condițiile dorite. Nu știu când vă reîntoarceți la București. Dar știu că la 6 iunie va fi iarăși sărbătorirea împlinirii a încă unui an de la întronizarea Preafericirii Voastre. Fiece an ce trece adaugă încă noi împliniri la opera ce ați clădit-o de-a lungul anilor. Voi fi cu gândul lângă Preafericirea Voastră și doresc din suflet să aveți deplină sănătate, pentru ca încă mulți, mulți ani de aniversare a întronizării să aibă loc în viitor.

Rog să primiți aici, odată cu felicitările mele și cu bunele urări, expresia aceleiași respectuoase afecțiuni, a simțămintelor mele cele mai alese. Încă Mulți Ani!

Al Preafericirii Voastre,
Aurel Bordenache

Codlea, 27 februarie 1976
Mult iubite și Preafericite
Părinte Patriarh,

Nu meritam atenția ce mi-ați trimis prin Înaltpreasfințitul Nicolae, care a venit azi să mă vadă. A făcut un așa mare ocol și s-a obosit foarte mult.

Nu meritam, căci am vrut să scriu la vreme, pentru a ura și eu împreună cu toți care v-au sărbătorit: „Mulți ani!”. A fost ziua Preafericirii Voastre de naștere, ziua care înseamnă pe răbojul vremii împlinirea a încă unui an.

Preafericirea Voastră, în gând și în inima mea, mereu vă urez tot ceea ce se poate dori mai bun în viață. Rostesc aceasta cu fiecare prilej sărbătoresc, cu fiecare urare, voind a vă așeza la inimă respectuoasa afecțiune ce v-o închin totdeauna. Știu că mă veți ierta și mă veți înțelege, dar totuși mă simt vinovat.

Nu știu de ce n-am fost niciodată în stare să-mi amintesc toate zilele care se socot zile festive. Aproape totdeauna le omiteam chiar și pe cele ce o priveau pe biata Suzanne sau pe amândoi. Probabil fiecare om trebuie să aibă un cusur de care nu se poate elibera prea ușor.

Mi-a spus Înaltpreasfințitul că ați avut musafiri și de prin alte țări, fiind foarte prins în multiple activități. Ca de obicei, țineţi pasul, rămâneți același neobosit în toate și vă cheltuiți toate puterile pentru onoarea și înălțarea Bisericii Ortodoxe, al cărei Întâistătător sunteți cu onoare și merite deosebite.

Ați avut și pe cei dragi ai familiei în jurul Preafericirii Voastre. Toți care au închinat în cinstea Preafericirii Voastre, la masa festivă, au putut să vă mângâie sufletul cu urările lor.

De departe, adaug și eu un strop. Tare aș dori ca aceste urări să adauge efectiv noroc, bucurie și mulți, mulți ani vieții Preafericirii Voastre.

Mulțumindu-vă frumos pentru permanenta atenție, cu tot nescrisul meu la vreme, rămân respectuos și devotat.

Al Preafericirii Voastre,
Aurel Bordenache