Socializarea

De ceva timp, limba română se dovedeşte a fi din ce în ce mai răbdătoare, acceptând (de parcă ar avea altă soluţie) contorsionarea unor unităţi lingvistice până la performanţe demne de orice yoghin profesionist înnodat pe duşumea. Nu vom intra în sfera politicii, deci nu ne vom referi la niscai "succesuri", "permisuri", "accesuri", "almanahe" ori la vreun "curriculum" şcolar. Ne îngrijorează tendinţa de a împrumuta cuvinte anglo-saxone care par a suna foarte bine şi care mai au şi un echivalent, nevinovat paronim, în română. Vorbim astăzi, fără grijă, despre un reporter aflat la "locaţie", despre o remarcă "punctuală" şi despre reţelele de "socializare".

În legătură cu ultima expresie, aceasta poate fi găsită frecvent pe internet, referindu-se la cea mai nouă modă a aplicaţiilor interactive. Eventualul curios, necunoscător al argoului internauţilor, se va speria după ce va căuta în dicţionar, crezând că spaţiul virtual este colorat în roşul cel mai bolşevic, deoarece una dintre definiţiile verbului "a socializa" este: "a trece în proprietatea întregului popor principalele mijloace de producţie sau alte bunuri aflate în proprietate privată", cealaltă, privitoare la muncă şi producţie, fiind: "a dobândi un caracter social datorită dezvoltării forţelor de producţie". Eroare. Conform oricărui dicţionar al limbii engleze (am ales, pentru exemplificare, dicţionarul online Merriam-Webster), cuvântul "to socialize" înseamnă "a fi sociabil; în special: a se încadra sau a se pregăti pentru un mediu social". Şi aşa a fost preluat în română.

Îi vom lăsa pe specialişti să facă mai multe aprecieri legate de oportunitatea folosirii acestei unităţi lingvistice, alături de derivatele sale. Ne vom referi, în continuare, la tendinţa de "socializare" a navigatorilor pe internet. Începând cu anul 2004, ca urmare a conferinţei companiei americane OâReilly Media, termenul Web 2.0, titlul conferinţei, a devenit denumirea neoficială care subsumează toate aplicaţiile interactive din spaţiul virtual. Iniţial, un site putea fi privit sau studiat, fără ca vizitatorul să aibă ocazia de a interveni în vreun fel, nici măcar cu un comentariu. Astăzi, încadrându-se în Web 2.0, majoritatea site-urilor oferă măcar o pagină de contact, dacă nu chiar forumuri, bloguri sau chaturi, locuri în care se poate lua legătura în mod direct şi, eventual, în timp real cu persoanele interesate. Se pune un accent din ce în ce mai mare pe aşa-numitul feedback, atât de necesar în comunicare, lucru care, până la urmă, se poate dovedi a fi foarte bun. Se spunea, cândva, că doi oameni se cunosc cu adevărat abia după ce au mâncat împreună un sac cu sare. Astăzi se poate spune, mai mult în glumă, e drept, că adevărata cunoaştere survine abia în urma consumării unui mănunchi impresionant de gigabiţi (unitate de măsură care se referă la capacitatea de stocare a datelor şi la fluxul de transmitere a datelor pe internet). Sau, cel puţin, aşa pare.

Experţii avertizează că pe site-urile dedicate "socializării" apar scurgeri nedorite de informaţii personale, care pot fi folosite de răuvoitori. În general, pe internet este bine să se dezvăluie cât mai puţine date cu un caracter privat, deoarece există adevărate afaceri bazate pe obţinerea şi, apoi, vânzarea de astfel de referinţe, necesare celor ce câştigă sume importante din publicitate (adesea înşelătoare) sau din fraude. Zilele acestea, un important producător de soluţii antivirus i-a avertizat pe utilizatorii Facebook (poate cea mai mare "reţea de socializare", cu aproximativ 400.000.000 de membri înregistraţi, dintre care în jur de 200.000 sunt români) că pot fi victimele unui atac informatic. Prin intermediul unui mesaj electronic, zeci de milioane de persoane au fost anunţate că li s-ar fi modificat datele de autentificare pe site-ul amintit. Accesând un ataşament, destinatarii mesajului descarcă, însă, în computer o seamă de viruşi, printre care şi unul folosit pentru sustragerea informaţiilor confidenţiale, inclusiv a parolelor bancare.

Internetul, cu bune şi cu rele, ne oferă destule pilde, nu neapărat laice, despre felul în care un lucru poate fi prielnic, dacă este folosit cu mare atenţie şi un timp limitat, dar poate deveni otrăvitor dacă este folosit fără discernământ. Un creştin ortodox va găsi, fără îndoială, subiecte folositoare pentru suflet care merită discutate în "reţelele de socializare", dar trebuie să fie conştient de efectele cumplite pe care le are abuzul asupra sufletului şi trupului. A sufletului, deoarece discuţiile îndelungate, fie ele şi de o mare valoare teologică, nu suplinesc trăirea religioasă, relaţia divino-umană fiind o vieţuire deosebită, de neatins în afara Bisericii şi în nici un caz pe internet. A trupului, deoarece persoanele care ajung să îşi petreacă foarte mult timp pe internet sfârşesc prin a fi subjugate de el, suferind, adesea, de oboseală cronică, de diverse afecţiuni oculare (chiar dacă au cel mai performant tip de monitor) sau afective. Căci, nu de puţine ori, pe plan psihic, intervine o alienare de lumea reală, cea în care existăm cu toţii. Şi trebuie să fim conştienţi că, indiferent dacă avem sau nu acces la internet, în această lume ne căutăm mântuirea, "socializarea online" putând fi doar un mărunt instrument de ajutor, în nici un caz un scop în sine.