Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
Steaua sus răsare
În ziua Crăciunului, după Sfânta Liturghie, colindătorii din anumite zone din ţara noastră au mers cu steaua, binecuvântată de preot după slujbă, şi au colindat casele creştinilor, rostind cuvintele: „Steaua sus răsare/ Ca o taină mare,/ Steaua străluceşte/ Şi lumii vesteşte/ Că astăzi Prea Curata/ Prea Nevinovata/ Fecioara Maria/ Naşte pe Mesia...” Acesta este modul în care poporul nostru, urmând textul Evanghelic legat de Naşterea Domnului, exprimă adevărurile biblice revelate, arătând că pentru ei Crăciunul este un timp sacru în care ei trăiesc faptele minunate petrecute în urmă cu 2.000 de ani la Betleem. Pentru ei steaua este o taină mare care vesteşte lumii Naşterea lui Hristos. Acest lucru l‑au aflat din Evanghelia care se citeşte la Sfânta Liturghie din ziua Crăciunului: „Iar dacă S‑a născut Iisus în Betleemul Iudeei, în zilele lui Irod regele, iată magii de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este regele Iudeilor, Cel ce S‑a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui... Atunci, Irod, chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei lămurit în ce vreme s‑a arătat steaua... şi iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul. Şi văzând ei steaua, s‑au bucurat cu bucurie mare foarte” (Matei 2, 1‑2; 7, 9‑10). De aici aflăm că steaua este cea care le arată magilor locul unde S‑a născut Mesia, la care au venit să Îi aducă daruri şi să I se închine ca unui rege. Despre această stea minunată Sfântul Ioan Gură de Aur arată că „nu este un astru oarecare, ci o putere dumnezeiască, un înger care luase forma unui astru pentru a se potrivi puterii de înţelegere a magilor, având înfăţişarea a ceea ce le era cunoscut şi îi putea apropia de cunoaşterea lui Dumnezeu”. Steaua este cea care le arată calea magilor din Orientul Îndepărtat până în Ţara Sfântă, fiind asemănată în tradiţia patristică ortodoxă cu stâlpul de foc care călăuzea poporul ales după ieşirea sa din robia egipteană în drumul său către ţara făgăduinţei. Când ajung la Ierusalim, magii constată că steaua călăuzitoare a dispărut şi în căutarea lor, întrebând unde S‑a născut noul rege, ajung la Irod, care de la cărturari află, conform profeţiilor, că Mesia Se naşte la Betleem. În această localitate îi trimite Irod pe magi. Imediat după ieşirea lor din Ierusalim, steaua le apare din nou şi‑i conduce în Betleem. Din tot acest episod biblic înţelegem că rolul stelei minunate a fost să vestească locul unde s‑a arătat lumii marea taină a Naşterii lui Hristos.