Supereroi printre noi

Copiii sunt fascinați de supereroi. E normal și - să nu ne lăsăm păcăliți de aparențe - e dintotdeauna, doar că mai de demult nu era boala asta cu „super” și alte... superlative.

Căci ce altceva decât supereroi erau Făt-Frumos sau Prâslea cel Voinic? Chiar dacă de obicei nu aveau calități supranaturale, precum strănepoții lor din universul „Marvel”, să nu uităm că foloseau unele arme ori rețete cu asemenea puteri - precum apa vie pe care o pasăre i-o aduce lui Făt-Frumos ca să-l învingă pe Zmeul Zmeilor. Ca să nu mai pomenesc despre calul costeliv care mănâncă jar și se transformă într-un bidiviu care ar fi câștigat orice cursă de pe Hipodromul Ascot.

Când unul dintre băieții mei a terminat clasa a IV-a, doamna învățătoare m-a rugat s-o ajut cu serbarea, să fie ceva cât mai frumos. Drept care am făcut ceva ce nu mai făcusem niciodată și habar n-aveam dacă pot sau nu s-o fac: am scris o piesă de teatru. Scurtă, desigur, într-un act, practic o scenă. Se chema „Supereroi printre noi”, după pasiunea din acea perioadă a copiilor. Pe al meu l-am intervievat zile de-a rândul nu ca să aflu ce personaje să folosesc - asta știam, că mă uitam și eu (mă mai uit și-acum, uneori...) - ci ce limbaj, ce expresii și ce atitudini folosesc ei, copiii, între ei. După ce am terminat textul, am stabilit distribuția și am avut multe repetiții, desfășurate în Parcul Kiseleff!

Se spune că a ieșit frumos...

Poate părea ciudat, dar îmi aduc aminte de acel spectacol și, de fapt, de ideea de supereroi, de fiecare dată când aud sau citesc despre o perfor­manță a unui tânăr român, de obicei în domeniul sportului, al concursurilor școlare sau al inovațiilor tehnologice. Despre echipa de robotică de la Ploiești, cu robotul lor Mozart, pentru care au cumpărat loc în avion când au fost la competiția de profil, am și scris în Ziarul Lumina, după ce i-am vizitat la școala lor și în atelier.

Asemenea veşti minunate vin zilnic pe rețelele de socializare (care, iată, nu-s doar cu mâncare și poze cu pisicuțe) și ceva mai rar pe la televiziuni. E drept, în bucuria și entuziasmul nostru, uneori distribuim știri de acum doi-trei ani, dar sunt adevărate și sunt un motiv de mândrie fie și retrospectiv.

În ultima vreme, cele mai multe vești frumoase au venit din tenisul românesc feminin și din hand­balul masculin, dar și din alte domenii. Iată, de pildă, liceenii români au obținut șapte medalii la Olimpiada Asiatică de Fizică din Arabia Saudită (208 concurenți din 28 de țări). Ați citit bine: asiatică. Nu, n-am migrat între timp în alt continent, dar România a fost țară invitată! În aceeași perioadă, Sorana Cîrstea a reușit, la 35 de ani, o performanță formidabilă prin câștigarea turneului de la Madrid, la dublu - prima victorie românească de acest tip la un turneu din WTA 1000 după 29 de ani! Cu acest rezultat, „Sori” a revenit după 6 ani în topul 100 mondial!

Dacă tenisul are totuși o cât de câtă vizibilitate (O!, nu, nu cât fotbalul, dar totuși), în schimb probabil că nu mulți compatrioți au aflat sau au reținut că românca Irina Bulmaga a devenit recent vicecampioană europeană la şah. Sau că echipa ieșeană MAVIS (foto), un grup de studenți și cercetători de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa”, a creat cea mai mică inimă artificială din lume, destinată în primul rând copiilor.

Ce sunt toți acești români - și mulți alții asemenea lor - dacă nu supereroi?

Ar merita un film!