Când s‑a născut în 1952, la Sasca, sub poalele Stânișoarei, Gheorghe Negură era, prin tărâmul în care a deschis ochii, vecin cu Sfinții Paisie, Cleopa și Petroniu, cu marii monahi ai Slatinei, înaintea
Taborul și Ermonul
Taborul și Ermonul în prăznuiri să salte,
Să laude pe Domnul cu cântări înalte.
Căci din începuturi, el vârful își înalță,
Celui ce pe creste S-a schimbat la Față.
Apostolii-n uimire, cu fețele-n pământ,
Privesc lumină albă din chipul Lui
Preasfânt.
O teamă îi cuprinde, se-ntreabă ce-o să fie?
Când văd aivea-n slavă pe Moise și Ilie.
Iar Petru, mai deoparte, lui Iisus grăia:
- Ce bine ne e, Doamne, ca să fim așa!
Dacă vrei, Iisuse, am să ridic chilie,
Una mare Ție, una lui Moise și una lui Ilie!
Preasfânta Sa lumină-și revarsă peste lume,
Iar slava Lui cea mare cine-o poate spune?
De ții mintea-n ceruri, de ești smerit
și blând,
Te va duce Domnul în Muntele Său Sfânt.
(Pr. Cristian Alexandru)






.jpg)