Testament

Gabriel García Marquez, vestitul scriitor columbian care a câştigat în 1982 Premiul Nobel pentru literatură, s-a retras din viaţa publică pe motive de sănătate: cancer limfatic. Acum, se pare că boala s-a agravat. A trimis o scrisoare de rămas-bun prietenilor, cititorilor şi admiratorilor lui.

Acest scurt text scris de către unul dintre cei mai faimoşi publicişti latino-americani din ultimii ani este mai mult decât mişcător.

"Dacă pentru o clipă Dumnezeu ar uita că sunt nimic şi mi-ar dărui o bucăţică de viaţă, probabil că n-aş spune tot ceea ce gândesc, însă în mod categoric aş gândi tot ceea ce zic.

Aş dormi mai puţin, dar aş visa mai mult, înţelegând că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem şaizeci de secunde de lumină. Aş merge când ceilalţi se opresc, m-aş trezi când ceilalţi dorm.

Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucăţică de viaţă, m-aş îmbrăca foarte modest, m-aş întinde la soare, lăsând la vedere tuturor sufletul meu.

Oamenilor le-aş demonstra cât se înşală crezând că nu se mai îndrăgostesc când îmbătrânesc, neştiind că îmbătrânesc când nu se mai îndrăgostesc! Unui copil

i-aş da aripi, dar l-aş lăsa să înveţe să zboare singur. Pe bătrâni i-aş învăţa că moartea nu vine cu bătrâneţea, ci cu uitarea. Atâtea lucruri am învăţat de la voi, oamenii... Am învăţat că toată lumea vrea să trăiască pe vârful muntelui, însă fără să bage de seamă că adevărata fericire rezidă în felul de a-l escalada. Am învăţat că atunci când un nou-născut strânge cu pumnul lui micuţ, pentru prima oară, degetul părintelui, l-a acaparat pentru totdeauna. Am învăţat că un om are dreptul să se uite în jos la altul doar atunci când ar trebui să-l ajute să se ridice.

Întotdeauna există ziua de mâine şi viaţa ne oferă de fiecare dată altă oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar dacă cumva greşesc şi ziua de azi este tot ce ne rămâne, mi-ar face plăcere să vă spun cât vă iubesc, că niciodată nu vă voi uita.

Ziua de mâine nu-i este asigurată nimănui, tânăr sau bătrân. Azi poate să fie ultima zi când îi vezi pe cei pe care-i iubeşti. De aceea, nu mai aştepta, caută-i azi, întrucât dacă la ziua de mâine nu vei ajunge niciodată, în mod sigur vei regreta că nu ţi-ai făcut timp pentru un surâs, o îmbrăţisare şi că ai fost prea ocupat să le împlineşti celor ai tăi o ultimă dorinţă. Ţine-i pe cei pe care-i iubeşti aproape de tine, spune-le la ureche cât de multă nevoie ai de ei, iubeşte-i şi tratează-i bine, ia-ţi timp să le spui "îmi pare rău", "iartă-mă", "te rog" şi toate cuvintele de dragoste pe care le ştii.

Nimeni nu-şi va aduce aminte de tine pentru gândurile tale secrete. Cere-I Domnului tăria şi înţelepciunea pentru a le exprima". (Augustin Păunoiu)