De mic copil, poveștile îmi desenau lumea, iar frumuseţea lor părea să curgă din gura celor mai în vârstă ca un izvor fără sfârșit. Basmele, sărbătorile, legendele erau ca niște fire de aur pe care doar Dumnezeu știe de unde și cum le țeseau. Le ascultam fascinat și, cu trecerea anilor, am început să le notez într-un caiet simplu, al cărui cotor păstrează acum povara celor 60 de ani trecuți peste el. În filele lui s-au adunat amintiri, poezii și mărunțișuri aparent irelevante, dar care pentru mine poartă sufletul copilăriei.
Totul pare că merge pe dos?
Orice se întâmplă în viaţă este spre binele nostru... aşa ar trebui să încetăm a ne mai face griji pentru viitor!
După evenimentele de la 11 septembrie 2001, o firmă din SUA a invitat membrii rămaşi ai unor companii care fuseseră afectate de atentate să împartă spaţiul de birouri devenit disponibil.
La una din întâlnirile de dimineaţă, şeful serviciului de securitate a spus poveştile acelor oameni rămaşi în viaţă... şi motivele lor au fost toate lucruri aparent banale: directorul firmei a supravieţuit în ziua aceea fiindcă fiul lui începuse grădiniţa.
Un altul a rămas în viaţă fiindcă ieşise să cumpere gogoşi.
O femeie a întârziat la serviciu fiindcă nu sunase ceasul deşteptător.
Un altul a pierdut autobuzul.
Altcineva şi-a murdărit hainele cu mâncare la micul dejun şi a trebuit să se schimbe.
Altuia nu i-a pornit maşina. Unul s-a întors să răspundă la telefon.
Copilul altuia nu a fost gata la timp pentru a fi dus la şcoală.
Altul nu a găsit nici un taxi liber atunci.
Exemplul care i-a uimit pe toţi a fost al unui om care se încălţase cu o pereche de pantofi noi în dimineaţa aceea. Pe drum spre serviciu l-au ros pantofii şi s-a oprit la farmacie să cumpere leucoplast. De aceea este în viaţă astăzi.
Acum, când mă înţepenesc în trafic, când liftul se închide exact în faţa mea, când mă întorc din drum să răspund la telefon.... adică toate acele lucruri mărunte care mă enervează, mă gândesc că probabil acela este locul în care Dumnezeu vrea ca eu să mă aflu în acel moment...
Data viitoare când dimineaţa ta pare că începe prost, când copiii se îmbracă prea încet, când nu găseşti cheile maşinii, când prinzi toate semafoarele pe roşu, nu te simţi supărat sau frustrat.
Dumnezeu este la datorie, datoria de a veghea asupra ta.
(Text preluat de pe site-ul http://povestiri-cu-talc.blogspot.ro/)



.jpg)