Transmiterea credinţei astăzi

Noua evanghelizare şi transmiterea credinţei creştine" este tema celei de-a XIII-a Adunări Generale a Sinodului Episcopilor catolici care se desfăşoară între 7 şi 28 octombrie.

Peste 250 de părinţi sinodali, auditori, experţi şi reprezentanţi ai celorlalte Biserici şi comunităţi eclesiale se vor întruni pentru a discuta despre tema transmiterii credinţei creştine în timpurile actuale. Printre invitaţi se află şi reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe. Transmiterea credinţei creştine este "una dintre marile provocări ale Bisericii care va fi aprofundată în contextul noii evanghelizări". "Noua evanghelizare" este o sintagmă care se foloseşte cu referinţă la persoanele care au fost botezate, dar nu mai practică credinţa, sau la acele societăţi care au cunoscut creştinismul, dar acum tind să se îndepărteze tot mai mult de el. În astfel de contexte Evanghelia trebuie să fie prezentată din nou, de aceea se vorbeşte de noua evanghelizare.

O societate care pare că s-a îndepărtat de credinţă este caracterizată de Charlotta Smeds de la redacţia scandinavă a Radio Vatican: "Suedia este o ţară numită deseori postcreştină, unde, potrivit statisticii, secularizarea a câştigat tot mai mult teren, unde Dumnezeu a trebuit să Se dea deoparte, unde domnesc "drepturile omului", dar nu "dreptul lui Dumnezeu". E o ţară în care întrebarea dacă şi când să ai un copil face parte din mentalitatea drepturilor, alături de dreptul de a avea un copil "fără defecte" şi a-l elimina în timpul sarcinii dacă nu este ca atare. Este ţara în care Ministerul Educaţiei interzice preoţilor să spună elevilor: "Dumnezeu să vă binecuvânteze", la încheierea anului şcolar; în care toţi politicienii, în afară de unul singur, au votat în parlament împotriva libertăţii de conştiinţă a lucrătorilor sanitari; în care se copiază aceleaşi rituri ale Sfintelor Taine cu unica diferenţă că se elimină orice urmă a lui Dumnezeu. Este ţara în care nu ajungi pe postul de rector universitar pentru că în Curriculum vitae ai scris că crezi în Dumnezeu".

Tocmai într-o astfel de ţară, la jumătatea lunii septembrie s-a desfăşurat "Curtea Neamurilor", o întâlnire între cei care cred şi cei care nu cred, cu tema: "O lume cu sau fără Dumnezeu". Timp de două zile s-au strâns laolaltă oameni din societatea suedeză din domeniul culturii şi al ştiinţei, reprezentanţi ai religiilor şi atei convinşi. Participanţii au vorbit despre credinţă şi rolul religiei în societate. Sălile au fost pline de oameni care au ascultat în tăcere ore în şir, contrazicând statisticile care spun că Dumnezeu nu este important pentru suedezi. Deşi omul de astăzi tinde să trăiască tot mai mult ca şi cum Dumnezeu nu ar exista, în realitate există o mare sete de Dumnezeu. Curtea Neamurilor s-a dovedit a fi un instrument de evanghelizare. Astfel de metode sunt chemaţi să găsească participanţii la sinodul care a început pe 7 octombrie.

Pentru buna desfăşurare a lucrărilor, mai întâi s-a cerut în scris părerea episcopilor şi a experţilor din fiecare ţară "asupra nevoii de noi instrumente şi de noi forme de exprimare, pentru a face Cuvântul lui Dumnezeu mai uşor de înţeles în viaţa omului modern". Răspunsurile au fost sintetizate şi ordonate într-un document de lucru care va sta la baza discuţiilor din sinod.

Documentul descrie şapte contexte în care se poate desfăşura noua evanghelizare: domeniul cultural, marcat, mai ales în Occident, de secularism, hedonism şi consumism, dar care prezintă un aspect pozitiv prin atenţia sa faţă de realitatea omului, important în apropierea de cei care nu cred. Urmează apoi contextele social, economic şi politic, cele mai afectate de criza financiară şi de fenomenul migrator, care duc la descompunerea valorilor, dar şi la creşterea solidarităţii. Riscuri se întâlnesc şi în contextele ştiinţific şi al comunicării, în care ştiinţa şi tehnologia sunt considerate "noi religii", iar tehnologia digitală încurajează egocentrismul, reducând etica la un instrument de spectacol. În fine, contextul religios prezintă elementul pozitiv al renaşterii religioase în multe ţări, dar totodată şi riscul fundamentalismului şi al terorismului, împreună cu înmulţirea sectelor. Fără îndoială, adunarea sinodală va oferi răspunsuri la provocările timpului nostru şi va aminti că astăzi este nevoie mai mult ca oricând de comunităţi vii implicate în vestirea Cuvântului, de creştini angajaţi, care să transmită celorlalţi adevărul că numai găsirea lui Hristos şi urmarea Lui pot înălţa şi înnobila omul de astăzi şi societatea în care trăieşte.