Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Ucraina - note de călătorie (III)

Ucraina - note de călătorie (III)

Un articol de: Cornel Cadar - 26 Aug, 2011

Revin la notele din călătoria pe care am făcut-o în februarie 2011, împreună cu nişte prieteni, în câteva locuri din Ucraina. Am continuat vizita, încercând să descoperim frumuseţea Cernăuţiului. Fascinează prezenţa multor lăcaşuri de cult: ortodoxe, romano-catolice, armene, protestante. Multe dintre ele în perioada comunistă au fost închise şi transformate în depozite, săli de sport, cinematografe sau muzee. Aşa s-a întâmplat cu Catedrala ortodoxă, bisericile "Sfântul Nicolae" şi "Sfânta Parascheva", capela mitropoliţilor din cimitirul central, bisericile catolice, biserica armeană catolică, sinagoga. Aceasta din urmă (construită în 1877) până şi astăzi este cinematograf.

Biserica Ortodoxă e împărţită în trei: una dependentă de Patriarhia de Kiev, alta de Moscova şi alta autocefală. Admirăm la unele biserici acoperişurile albastre. Nu ne dăm seama care aparţine de o structură şi care de cealaltă. Am aflat că unica biserică în care se slujeşte în româneşte în Cernăuţi are hramul "Trei Ierarhi" şi se află în cimitirul vechi, dar nu am vizitat-o. O biserică înălţată pe timpul administraţiei româneşti, cu acoperiş albastru, este Biserica "Sfântul Nicolae"; a fost construită între anii 1927 şi 1939 (seamănă mult cu cea de la Curtea de Argeş). Actualmente se află sub jurisdicţia Patriarhiei Ruse.

Conform datelor din 2002, din cele 396 de parohii ale Mitropoliei Bucovinei şi Cernăuţiului a Bisericii Ortodoxe Ucrainene (care îl are ca mitropolit pe ÎPS Onufrie) din toate cele patru raioane cu populaţie românească (Herţa, Hliboca, Noua Suliţa şi Storojineţ), 106 erau româneşti, iar în alte 24 de parohii, slujba era oficiată în două limbi (română şi ucraineană). Din 10 mănăstiri, cinci erau românofone.

Biserica Greco-Catolică se află la capătul unei străzi. A fost construită din piatră în anul 1821. După 115 ani a fost lărgită şi înălţată după proiectul lui Volodymyr Zalozeţki. Am admirat iconostasul, picturile şi, intrând în dialogul cu câteva persoane din biserică, ni s-a spus că aici slujesc cinci preoţi.

În Cernăuţi este şi o Biserică Armeană. Construită în perioada 1870-1875 în stilul universităţii, cu cărămidă roşie, de acelaşi arhitect ceh Jozef Hlavka (1831-1908), biserica are hramul Grigor Lusavorici. Acum este monument istoric şi, după ce a fost restaurată de stat, datorită acusticii deosebite, a început să fie folosită şi ca sală de concerte. Înăuntru sunt scaune pentru concerte şi o orgă impunătoare Rieger-Kloss.

Citim inscripţia de pe zidul de la intrare: "Biserica Armeană Catolică". Înăuntru, admirăm vitraliile şi un altar lateral. Intrăm în dialog cu preotul armean care ne spune că din când în când se celebrează Liturghii şi căsătorii. Ne explică, de asemenea, că el ţine de Ecimiadzin (Armenia), şi nu de Patriarhia unită cu Roma. Ne mai spune că sunt foarte puţini armeni şi că titlul "catolic" de pe biserică arată acum universalitatea cultului armean.

Vizităm şi fotografiem şi două biserici baptiste: una în care se slujeşte în ucraineană şi alta, construită în stil modern, în care se slujeşte în limba română. Conform datelor din 2002, în Ucraina, din 146 de comunităţi baptiste înregistrate, 29 erau de limbă română.

Eminescu a învăţat în Cernăuţi, în perioada 1858-1863, la şcoala elementară şi la liceul german. Desigur, se pot vizita toate aceste locuri, precum şi statuia din centru sau mormântul gazdei sale, profesorul Aron Pumnul.

Noi vizităm casa lui Aron Pumnul, unde a locuit o perioadă şi Eminescu (strada Aron Pumnul nr. 19). Casa aparţine acum unor ucraineni care au fost mutaţi aici înainte de 1989. În curte se află şi bustul lui Mihai Eminescu. La gât se cunoaşte cum bustul a fost rupt şi apoi lipit la loc. Jos, la baza bustului, erau coroane cu flori.

Profesorul de istorie şi limbă română Aron Pumnul l-a găzduit pe tânărul Eminovici cât timp acesta a efectuat şcoala primară la "National-Hauptschule", între anii 1858 şi 1860 şi apoi în 1865-1866, când acesta studia ca "privatist" în oraş.

Trecem pe lângă închisoarea unde au avut de suferit mulţi români fie din cauza credinţei, fie din pricina faptului că erau români. Vedem în trecere clădirea teatrului şi a Facultăţii de Medicină.

În centrul oraşului ne atrage atenţia primăria, care este în albastru, în stilul clasicismului târziu. A fost construită la începutul secolului al XIX-lea. Clădirea a fost proiectată de arhitectul austriac Andreas Mikulicz (1804-1881). Turnul domina atunci întreaga zonă şi slujea ca punct de observaţie pentru incendii. (va urma)