Un an hotărâtor

În discursurile sale, Nicolae Ceaușescu declara despre fiecare an că e hotărâtor. Hotărâtor, desigur, pentru avansarea României spre comunism în zbor, cum suna o altă lozincă a „Epocii de Aur”.

Până la urmă, 1989 a fost într-adevăr un an hotărâtor, și nu numai pentru România, dar ulterior am ajuns cumva la vorba lui, chiar dacă acum nu mai era foarte clar - în orice caz nu pentru toată lumea - spre ce ne mai îndreptăm în zbor. Foarte multă vreme s-a fluturat ideea „perioadei de tranziție”, dublată de cea a „grelei moșteniri”. Din fericire, am supraviețuit cu bine acestei dificile și neclare tranziții, care acum putem spune că s-a încheiat. Fără ca asta să însemne, mă grăbesc să precizez, că azi curge lapte și miere pe străzi și nu prea mai e mare lucru de făcut, de reparat, de pus la punct, de îmbunătățit. Mai sunt multe de îmbunătățit - dar nu de schimbat pe fond. Suntem acolo unde trebuia să fim, acolo unde ne-am dorit în Decembrie 1989 și mult înainte de acel moment.

Cu toate acestea, fiecare an pare să fie și chiar este hotărâtor. Lucru care nu ține doar de noi. Lumea întreagă e agitată și se-ntâmplă mereu lucruri îngrijorătoare, la care trebuie să ne adaptăm și pentru care trebuie găsite soluții. Cât mai repede și cât mai bine. Dramaticele schimbări climatice, războaiele, tendințele de impunere a unei noi ordini mondiale, crizele financiar-economice și cele de sănătate, precum pandemia de Covid 19, catastrofele naturale sunt tot atâtea evenimente care ne pun la încercare limitele, testându-ne deopotrivă empatia, viteza de reacție, inteligența, spiritul organizatoric, rezistența și, mai la urma urmei, cam toate calitățile umane necesare nu doar în momente și în perioade de restriște, ci și în viața de zi cu zi.

Căci, slavă Ție, Doamne, cea mai mare parte a timpului care ni-e dat este acoperită de situații și evenimente banale - „O zi obișnuită la serviciu” zice o vorbă, iar în țările democratice, cum este și România, societatea modernă, contemporană, are puse la punct mecanisme de reglare din care facem parte cu toții, nu doar cei pe care i-am ales să ne conducă. Anul trecut am avut nu mai puțin de patru rânduri de alegeri, plus un referendum în București, anul acesta mai avem unul, în reluare. Astfel, și 2025 a devenit an electoral și prin aceasta un nou an hotărâtor, mai ales că e vorba despre funcția supremă în stat. Dar este foarte important și din alte puncte de vedere, referitoare la chestiuni interne, externe și mondiale. Vom vedea refăcută cât mai bine pacea socială, în care noi, românii, să avem puncte de vedere diferite, desigur, dar fără să ne răţoim unii la alţii din cauza asta? Se va termina în sfârșit războiul din imediata noastră apropiere? Va reuși omenirea să stopeze măcar, dacă nu chiar să dea înapoi, poluarea, care are efecte severe asupra vremii și, de aici, asupra unui lung șir de necazuri?

Cine poate influența în bine lucrurile acestea? Noi, noi toți.

Dar înainte de asta, poate ar fi bine să ne tragem o clipă sufletul. Să ne bucurăm de primăvara care a venit, să cădem un pic pe gânduri, după care să ne facem planuri, mai întâi pentru noi înșine și familiile noastre, apoi pentru comunitate, pentru România și, de ce nu?, pentru lumea întreagă. Nu e o utopie, e o datorie.

Și, în fiecare moment, în fiecare clipă de răscruce, înainte de orice pas important, să ne rugăm lui Dumnezeu să fie bine. Fiți siguri că ne va auzi!